În oraşul viitorului

Cu o cană de cafea în mână, Willem Blokker urcă cele două trepte către terasa spaţioasă a casei sale. "Acum înţelegeţi de ce mă simt permanent în vacanţă?" Olandezul în vârstă de 52 de ani locuieşte într-una din cele 43 de case plutitoare din "Steigereiland", cartierul construit pe apă, în 2011, în partea de est a oraşului Amsterdam.

În Steigereiland (Insula Ponton) casele plutesc ca nişte vapoare ancorate în port, de-o parte şi de alta a patru pontoane lungi. Casa lui Willem Blokker are o terasă uriaşă şi trei etaje, în total un spaţiu locuibil de 160 de metri pătraţi. E mulţumit cu investiţia făcută chiar dacă a fost nevoit să accepte şi mici compromisuri. Arhitecţii şi constructorii i-au asigurat pe noii proprietari că futuristele clădiri nu au tangaj, ca vapoarele. "Pe naiba! Când e furtună puternică, ne legănăm cu tot cu casă. Dar te obişnuieşti şi cu asta. Nu-mi pot imagina o locuinţă mai frumoasă. Vin acasă şi mă simt ca-n vacanţă."

Fundaţia clădirii e ca un jgheab din beton umplut cu polistiren şi nu permite scufundarea, asigură proiectantul casei. Construcţia este anocrată cu ajutorul unor inele a căror singură mişcare este pe verticală.

"Asta e şmecheria", explică Floris Hund de la biroul de arhitectură care a proiectat cartierul. "Mişcarea pe verticală permite adaptarea la nivelul apei", adaugă reprezentantul biroului "Marlies Rohmer".

Locuinţele plutitoare sunt soluţia olandezilor la modificările climatice. O treime din suprafaţa ţării se găseşte la sau chiar sub nivelul mării. Conform specialiştilor, peste 100 de ani acest nivel va creşte cu până la 1,30 m, iar în 200 de ani cu până la 4 metri.

"Convieţuirea cu apa"

"Leven met water" este noua strategie menită să transforme apa dintr-o ameninţare pentru siguranţa Olandei într-o nouă şansă. Olandezii nu mai vor să lupte cu apele, ci să înveţe să trăiască cu ele. În zona de coastă sau de-a lungul marilor râuri, fostul duşman declarat - apa - primeşte tot mai mult spaţiu. Canalele blocate sunt eliberate, polderele sunt inundate controlat, sunt create bazine de acumulare artificiale, se construiesc diguri, iar albiile râurilor sunt extinse.

Programul naţional contra inundaţiilor este compus din 39 de proiecte menite să protejeze cele patru milioane de persoane care trăiesc în aşezările de-a lungul râurilor Rin, Maas, Waal şi Ijssel. Costuri totale: 2,3 miliarde de euro.

Prin noile măsuri, olandezii dispun, însă, de şi mai puţin teren; deci mai puţin spaţiu pentru investiţii imobiliare. Inginerii olandezi consideră, totuşi, că au găsit soluţia ideală prin care împuşcă doi iepuri deodată: polderele inundate şi bazinele de acumulare artificial create nu au numai rolul de a controla excesul de apă, ci pot fi folosite şi ca teren de construcţie.

În Olanda casele plutitoare au devenit o modă. Pe un polder a fost construit primul complex de locuinţe pe apă din Europa (Citadel), cu 60 de apartamente de lux. Proiectul îi aparţine arhitectului Koen Olthuis, reprezentant al "Waterstudio" - birou de arhitectură specializat în realizarea de locuinţe pe apă.

"Oraşul viitorului este format din platforme plutitoare ce pot fi deplasate, după dorinţă, ca nişte sloiuri de gheaţă uriaşe", este de părere arhitectul. "Construirea locuinţelor flexibile reprezintă marea provocare căreia arhitecţii generaţiei actuale, dar şi viitoare, vor trebui să-i facă faţă."