În politica europeană, spaţiul de manevră s-a micşorat

Angela Merkel dorește să înceapă să lucreze "rapid", inclusiv în politica europeană. Este adevărat, la aproape jumătate de an de la alegerile germane, Europa așteaptă un guvern nou și eficient. Mai ales președintele Franței, Emmanuel Macron. "Franța și Germania vor lucra în următoarele săptămâni împreună la noile inițiative de avansare a proiectului european", a spus Macron după convorbiri telefonice cu Merkel și viitorul ministru de finanțe Olaf Scholz.

Macron ar putea obţine mai multă înţelegere de la noul ministru de finanţe german decât de la predecesorul acestuia, "zgârcitul" Wolfgang Schaeuble. Pe Macron îl preocupă în principal politica fiscală. El cere, de exemplu, un ministru de finanțe comun și un buget lărgit pentru întreaga zonă euro.

Uniunea Creştin-Democrată a Angelei Merkel se teme că planurile acestea ar putea urmări să-i facă pe contribuabilii germani buni de plată pentru eșecul economic al altor țări din UE. Conservatorul Ralph Brinkhaus a avertizat SPD: „Eu nu consider partea europeană a acordului de coaliție drept un cec în alb, așa că dacă cineva începe să dea Germania drept cadou, nu vom tolera acest lucru".

O declaraţie cu destinatar clar: Angela Merkel. Înainte de votul din SPD privind ratificarea acordului de coaliţie, aceasta a promis că Germania ar putea compensa financiar o parte din efectele ieşirii Regatului Unit din Uniunea Europeană. Ceea ce cancelarul german a dorit să însemne un angajament mai ferm al Republicii Federale în Europa s-a lovit de lipsă de înțelegere, nu numai în unele grupări ale CDU, FDP sau AFD, ci și în străinătate. Ţări împortante al UE, Olanda și Austria, care contribuie net la bugetul UE, refuză să transfere şi mai mulți bani la Bruxelles.

Italia schimbă aproape totul

Cel puțin după alegerile din Italia, toate planurile de reformă par a fi oricum discutabile. Italienii au ales în număr mare formaţiuni politice eurosceptice. Mai mult, formarea unui guvern este complet neclară. Matteo Salvini, șeful Lega Nord și unul dintre marii câștigători ai alegerilor a reiterat că "moneda euro a fost, este și rămâne o greșeală". Nici el, nici Luigi Di Maio, reprezentantul celui mai puternic partid, Mișcarea Cinci Stele, nu vorbesc despre ieşirea Italiei din zona euro sau din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, întărirea zonei euro nu este posibilă cu astfel de oameni.

Mai degrabă, euro va continua să fie slăbit. Unii comentatori subliniază că populiștii au promis lucruri costisitoare în campania electorală într-o ţară cu unul dintre cele mai ridicate grade de îndatorare din zona euro, după Grecia. Acest lucru amenință stabilitatea financiară a Italiei. "UE are nevoie să semnalizeze clar noului guvern italian că pactul de stabilitate, cu limitele sale, se aplică și în Italia. Însă politicieni precum Salvini și Di Maio nu iau în serios asemenea avertismente", crede Friedrich Heinemann de la Centrul European pentru Cercetări Economice din Mannheim.

Fronturi întărite în timpul migrației

Italia nu este singura problemă. Peste tot în Europa, populiştii de dreapta, naționaliştii și partidele eurosceptice sunt în creștere. În cazul Poloniei și al Ungariei, o dispută privind statul de drept agită în continuare apele. La aceasta se adaugă și conflictul constant privind migrația. Merkel este nepopulară mai ales în Europa de Est. Din punctul de vedere al ţărilor din această regiune, Merkel a permis în 2015 intrarea în Germania a sute de mii de migranți, iar acum așteaptă ca alte ţări europene să accepte redistribuirea lor în mod echitabil.

În februarie, ea a turnat din nou gaz pe foc, cerând ca fondurile europene să ţină cont de disponibilitatea ţărilor membre de a prelua refugiaţi. Ministrul Afacerilor Europene din Polonia, Konrad Szymanski, a catalogat drept "o greşeală" implementarea unei asemenea măsuri. Abordările pe aceast subiect sunt complet radicalizate, iar o soluţie întârzie să apară.

Criza migraţiei, Brexitul și disputa privind finanțele UE sunt doar câteva dintre provocările majore. Berlinul este conştient că marja de manevră în politica europeană s-a micşorat foarte mult.

Autor: Christoph Hasselbach/vd