În România fascismul intră pe sub ușă?

În România, fascismul intră, încet, încet pe sub ușă, fără să ne dăm seama. Copreședintele Alianței pentru Unirea Românilor, Claudiu Târziu crede că homosexualii trebuie tratați medical și promite un pachet de legi care să-i apere pe copii de așa zisa „propagandă gay”. Pentru senatorul AUR tot ceea ce înseamnă LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgenderi) este egal cu deviația și, deci, e nevoie să fie corectată, eventual prin lege. 

Familia trebuie să rămână în forma ei pură și biblică, aceasta e părerea PSD, PNL, AUR și UDMR. Un deputat maghiar a promis deja să depună o lege de protecție a copiilor împotriva homosexualilor în parlamentul de la București, similară cu cea care a trecut prin legislativul de la Budapesta. Comisia Europeană a declarat, însă, legea ungară discriminatorie faţă de persoanele LGBT și a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei, care poate duce inclusiv la sancţiuni financiare.

Și în România există în parlament o majoritate care gândește la fel, chiar dacă se exprimă diferit. Aceeași majoritate care l-a boicotat pe Klaus Iohannis când a vrut să pună lucrurile la punct în privința Legii educației sexuale. Liberalii au mers până acum în sens invers conservatorismului modern ilustrat de președinte, dar tendința s-ar putea schimba la congresul PNL din septembrie, după cum scrie Cristian Pantazi de la g4media.ro.

Astfel, valorile pe care le flutură actualul lider liberal, Ludovic Orban, „familia, biserica, satul românesc, comunitatea” să se modifice și să se apropie mai mult de principiile europene, în care secularismul și drepturile individuale primează. 

Nu toți liberalii se vor regăsi în această zonă de europenitate, unii vor prefera tradiționalismul și îi vor acuza de neomarxism pe ceilalți, fără să înțeleagă că și România se schimbă, până la urmă.

În instituțiile statului pare să existe un conservatorism radical majoritar, Parlamentul, care a votat în 2018 modificarea Constituției pe axa familiei tradiționale, își menține aceleași valori, după cum rezultă din împotrivirea față de ideea europeană a educației sexuale. Recent, Academia Română l-a omagiat pe Nicolae Paulescu, unul dintre cei care a contribuit la descoperirea insulinei, fără să sufle o vorbă despre antisemitismul său visceral, despre cum a încercat să demonstreze științific într-o lucrare din 1928 „Degenerarea Rasei Jidănești”. Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop se face că nu înțelege că a fost o eroare această ridicare în slăvi a unui savant care a folosit medicina în scopuri ideologice. Șeful Academiei are el însuși tendințe antisemite, devreme ce în ediția a doua a „Marii istorii ilustrate a României şi a Republicii Moldova", insistă să susțină că în 1941 nu a fost un pogrom la Iași și că au fost executați 500 de evrei, nu peste 13.000, după cum a fost deja dovedit. Apoi, rasismul rămâne la modă printre politicieni, unii au propus o lege prin care statul să decidă cine are voie să aibă copii pentru că „țiganii sunt o problemă serioasă”, alții au vrut să le sterilizeze pe femile rome. Un fost ministru de Externe chiar a vorbit despre deportarea romilor în Egipt. O excepție în această majoritate bazată pe stereotipuri și prejudecăți este noua funcție de reprezentant special al guvernului pentru Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, ocupată de liberalul Alexandru Muraru.

Un semn că lucrurile se pot schimba, dar prea încet: politicienii sunt reprezentativi pentru societate, iar sondajele arată că mulți români nu vor să aibe rude evrei, romi, maghiari sau homosexuali, nu vor să aibă prieteni printre ei și nici măcar să le fie vecini. 

Deformarea istoriei a dezvoltat un complex de frici și prejudecăți față de cei care nu sunt români ortodocși, heterosexuali și naționaliști, un complex care alimentează conservatorismul radical promovat și de Vladimir Putin.