Încredere neştirbită în UE, la 10 ani de la aderare

Pretutindeni aceeaşi euforie, aceeaşi atmosferă de sărbătoare, petreceri pe străzile marilor oraşe. Aşa şi la Vilnius. Laura Tatarelyte avea atunci 17 ani. Şi ea a serbat împreună cu colegii de şcoală şi mii de necunsocuţi marele eveniment în centrul capitalei lituaniene. Integrarea europeană a fost întâmpinată cu bucurie şi în Polonia, Cehia, Estonia, Letonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Malta şi Cipru. "La Vilnius petrecerile de stradă au fost însoţite de muzică, mulţi aveau steguleţe ale Uniunii Europene pe care le agitau bucuroşi", îşi aminteşte tânăra, care în prezent efectuează o practică de câteva luni în cadrul Bundestagului din Berlin. La miezul nopţii oamenii au format, cu lanterne sau cu brichete, lanţuri de lumini. Au fost momente impresionante, îşi aminteşte Laura: "Am simţit că se petrece ceva măreţ".

Fiind minoră, n-a putut participa la referendumul organizat pe tema aderării la UE, dar a urmărit cu mare interes evenimentele, bucurându-se că în 2003, aprox. 90 la sută din electoratul lituanian s-a pronunţat pentru integrarea europeană.

În acelaşi an s-au desfăşurat referendumuri similare şi în celelalte state aflate în prag de aderare, cu excepţia Ciprului.

Vlastimil Brom, din Cehia, era pe atunci student la Germanistică şi beneficia de o bursă de studiu în Germania. Pentru că a vrut neapărat să participe la plebiscit, s-a urcat în tren şi a pornit spre casă: "Eram convins că aceasta e calea justă pentru ţara noastră - şi aşa gândesc şi astăzi". Între timp are 37 de ani şi predă germanistică la Universitatea Masaryk din Brno.

Să poţi trăi şi lucra în mai multe ţări

După 2004, lucrurile s-au simplificat mult. De pildă n-a mai fost nevoie să aştepte ore întregi în faţa ambasadei Germaniei din Cehia, cu scopul solicitării unei vize pentru studiu sau cercetare în Republica Federală. Aşa s-a întâmplat şi cu doi ani în urmă, când s-a aflat în Germania pentru a-şi pregăti lucrarea de doctorat. N-a fost nevoie de nicio formalitate. Şi-a putut aduce şi soţia împreună cu cei doi copii.

Dar şi acasă, la Brno constată consecinţele benefice ale integrării europene a ţării sale. La universitate întâlneşte adesea studenţi străini, din alte ţări europene, aflaţi în Cehia pentru un semestru, în baza programului de studiu Erasmus. Aşa, şi studenţii săi beneficiază de deschiderea frontierelor în cadrul UE.

Laura Tatarelyte a efectuat pe timpul studiilor ei de drept o practică la Dresda. "În 2004 s-au deschis pentru noi porţile Europei". În Germania şi în alte ţări europene, Laura vrea să acumuleze experienţă pentru a reveni apoi în ţara natală, Lituania.

Un alt exemplu: Veronika Mika s-a născut şi a crescut în Polonia. A studiat în Germania, la Bielefeld, iar acum lucrează ca juristă pe probleme economice la Bonn. Nimic nu vine de la sine, nimeni nu te aşteaptă cu braţele deschise. E nevoie de muncă multă", spune tânăra din Polonia, care şi în timpul şcolii a dat dovadă de curaj şi tenacitate. Deja la 16 ani venea în vacanţe în Germania şi lucra în gastronomie.

Integrarea europeană în contextul crizei din Ucraina

"Când Polonia a devenit membră a UE, în 2004, m-am bucurat foarte mult, dar mi-am făcut şi griji cu privire la evoluţia economiei naţionale. De pildă m-am temut că populaţia va avea mult de suferit de pe urma creşterii preţurilor", îşi aminteşte ea. Preţurile au crescut, ce-i drept, dar au putut creşte şi salariile.

Totuşi, criza economică şi financiară cu care se confruntă UE a spulberat iluziile multora. Şi-a pierdut între timp UE strălucirea?

Pentru Veronika Mika nu. Ea nu şi-a pierdut încrederea în UE: "E o binecuvântare că aceste zece ţări au putut trăi în pace laolaltă în toţi aceşti ani". Că se ivesc, din când în când, şi crize mai serioase, i se pare normal. "Aşa ceva se întâmplă în fond şi într-o familie", spune tânăra, care posedă două cetăţenii - pe cea poloneză şi pe cea germană şi care se consideră înainte de toată europeană.

Nici Laura Tatarelyte nu şi-a pierdut încrederea în UE. Mai ales în contextul crizei din Ucraina, integrarea europeană reprezintă pentru ea şi mulţi alţi oamnei din ţările baltice mai mult decât libertatea de a călători, posibilitatea de a studia sau de a lucra în spaţiul UE: Ca membri ai UE ne putem simţi în siguranţă".