Înscenarea frăției sârbo-rusești

Presa de la Belgrad scrie deja că 70.000 de oameni îl vor aștepta pe Putin. S-ar putea ca acest număr să fie atins cu greu. În mod oficial, primirea fastuoasă a popularului președinte rus la Belgrad este pregătită de organizații non-guvernamentale mai puțin cunoscute. Inițiatorii acestora sunt politicieni eșuați ai unor partide naționaliste de dreapta. Astfel de ONG-uri sunt un fel de cavalerie ușoară a Partidului Progresist Sârb (SNS). 

Această cavalerie este folosită în mod repetat împotriva ONG-urilor critice la adresa guvernului. De această dată, partidul de guvernământ își va invita toți membrii și rudele lor la Belgrad. Pe internet circulă poze cu mesaje, prin care se oferă 13 euro de persoană, masă și transport, pentru toți cei care vor să vină la Belgrad și să-l aplaude pe Putin. De aceea, criticii puterii îi numesc pe acești fani plătiți ”Halitori de sandwich-uri”. Tricouri cu portretul lui Putin și cu steagul Rusiei se vând tot mai bine la gheretele stradale. 

Putin ca ajutor în campania electorală

Se pare că pentru președintele Vučić, imaginile în care va apărea împreună cu Putin în fața mulțimii sunt deosebit de importante, pentru că de la începutul lui decembrie au loc proteste săptămânale masive la Berlgrad împotriva sa. Demonstranții cer stoparea violenței din partea statului precum și mass media publice corecte. Vučić refuză cerințele maselor. A sugerat de mai multe ori organizarea de alegeri anticipate. Prezența zilnică și polemică a lui Vučić pe toate canalele media creează impresia unei campanii electorale permanente pe toată perioada legislaturii. Un ajutor în campania electorală mai bun decât prezența lui Putin nici că s-ar fi găsit. 

Lucru care îi convine și președintelui Rusiei. Conform unui sondaj realizat de centrul independent Lewada, rușii îl fac tot mai des răspunzător pe Putin de problemele din țara lor. ”De aceea, Putin are nevoie de o vizită într-o țară care nu face parte din fostele republici sovietice, ci una care este candidată la UE și în care lumea îl iubește, îl respectă și îl sprijină”, a declarat pentru DW politologul Boris Varga din Belgrad.

Gesturi simbolice și ambivalență strategică

Vučić și Putin s-au întâlnit deja de 12 ori. Și cu toate acestea, actuala vizită este departe de a fi una de rutină. Gesturile patetice nu vor lipsi nici de această dată. Înaintea întâlnirii, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a descris legătura dintre sârbi și ruși ca fiind una ”cu adevărat frățească”. În același timp, s-a anunțat că Vučić va primi ordinul Aleksandr-Nevski, un ordin înalt de stat în Rusia. 

Printre cei laureați până acum se află, pe lângă oligarhi din anturajul Kremlinului și slujitori ai statului, extremistul de dreapta Vladimir Jirinovski și comunistul Ghenadi Ziuganov, dar și oameni de stat autoritari, cum ar fi președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko sau președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev. Presa apropiată puterii numește acordarea acestui ordin ”un eveniment istoric”. 

Șeful fundației germane Heinrich-Böll de la Belgrad, Simon Ilse, recunoaște nu numai o ambivalență simbolică a Serbiei sub Vučić, ci și una strategică: ”Lipsește o orientare strategică de bază către Europa. Se vede clar datorită 'jocului' cu Rusia”. 

Contrademonstrații

S-au anunțat proteste masive și cu o zi înaintea sosirii lui Putin. Mișcarea ”1 din 5 milioane” amintește pe 16 ianuarie de uciderea lui Oliver Ivanović în urmă cu un an. Politicianul sârb din nordul Kosovo era un declarat oponent al lui Vučić. În timpul campaniei electorale din 2017, Ivanović, foarte apreciat în rândul sârbilor din Kosovo, a fost atacat și jignit de înalți demnitari din anturajul lui Vučić. 

La rândul său, Ivanović învinovățea un om de afaceri sârb, care ar fi încercat să impună politica de la Belgrad minorității sârbe din Kosovo și ar fi aplicat metode de intimidare și acțiuni criminale pentru a-și păstra puterea. Uciderea lui a fost un șoc. Vučić i-a oferit văduvei lui Ivanović un job în guvernul Serbiei. Prețul pe care aceasta urma să-l plătească a fost să se distanțeze de protestatari, care cer arestarea ucigașilor încă necunoscuți și a celor care au comandat crima.

Servicii și contraservicii

Fosta provincie sârbească, Kosovo, s-a declarat îndependentă în 2008. Serbia nu acceptă divizarea și nu recunoaște noul stat. Belgradul blochează în Consiliul de Securitate ONU, cu ajutorul Rusiei și Chinei, intrarea Kosovo în Națiunile Unite.

Pe de altă parte, Serbia vrea să adere la UE, dar fără să corecteze politica față de Kosovo și fără să renunțe la prietenia cu Rusia.

Belgradul nu participă la sancțiunile UE împoriva Rusiei. Simon Ilse remarcă însă faptul că aderarea Serbiei la UE include și capitolul 31 care se referă la politca externă și de securitate comună. ”Ceea ce înseamnă că Serbia va trebui să susțină sancțiunile UE impuse Rusiei după anexarea Crimeei”. 

Aproximativ două treimi din comerțul exterior al Serbiei se desfășoară cu UE. Mult mai muți tineri sârbi studiază, lucrează și trăiesc în occident decât în Rusia. Pe de altă parte, Moscova are o influență politică în Serbia cu mijloace puține. ”Gazprom Neft” controlează din 2009 întreaga industrie a petrolului din Serbia și susține că a investit aproximativ trei miliarde de euro în modernizare. 

În 2013 s-a semnat la Soci un acord de parteneriat strategic între cele două țări. Apoi, mai există și un acord de comerț liber. Dar Putin nu face nimic gratuit, remarcă Simon Ilse: ”Serbia plătește pentru combustibilul rusesc mult mai mult decât Germania, care a impus sancțiuni împotriva Rusiei”. 

Euforia de la Belgrad pentru Putin ar putea trage un semnal de alarmă la Berlin, Bruxelles și Washington. În ceea ce privește libertatea presei, corupția și un stat de drept slab, Serbia este oricum încă mult prea apropiată de starea de fapt din Rusia.