Comentariu: "Numai să nu fi fost vreun străin!”

Da, m-a șocat foarte tare când am citit știrile de luni, despre copilul și mama împinși de un bărbat în fața trenului. Mi-au dat lacrimile și îmi treceau o mie de gânduri prin cap. Dar prima chestie la care mă gândesc de fiecare dată când se întâmplă vreo nenorocire este: ”Numai să nu fi fost vreun străin!”

Ca tată, m-am gândit la familia copilului și a mamei lui. ”Cum poate fi un om capabil de așa ceva? Ce îl determină la un astfel de comportament?” Apoi am citit în agențiile de presă că prezumtivul făptaș, un bărbat de 40 de ani din Eritreea, a fost arestat.

Ca migrant trebuie să condamn fiecare faptă a unui alt migrant

Ce urmează e clar: motivul faptei alunecă tot mai mult în fundalul discuțiilor. În schimb, etnia lui este întoarsă pe toate părțile. Ca și cum asta ar determina caracterul omului. Și iar sunt obligat să aud vorbe de genul ”străinii!” ”toți sunt periculoși”, ”toți sunt potențiali atentatori”.

Reflexul lui Pavlov merge mai departe: trebuie din nou să mă justific, în calitate de fiu de imigranți și german cu rădăcini turcești. Societatea așteaptă de la mine să condamn fapta unui om de origine străină. Și îi pune în aceeași oală, considerându-i potențiali criminali, pe toți oamenii originari din Eritreea sau din alte state africane.

Despre cum instrumentalizează populiștii de dreapta cazul nici nu vreau să vorbesc. Vecinul meu din Nigeria nu mai călătorește de ieri nici cu autobuzul, nici cu trenul. L-am și întrebat de ce merge dintr-o dată cu mașina la serviciu: luni, la întoarcere acasă, a avut un disconfort în tren - priviri ciudate, șușoteli în jurul său. După care a venit și o remarcă rasistă. Iar disconfortul s-a transformat rapid în frică. Pentru mine absolut de înțeles!

Și mai sunt și musulmani!

Și la sfârșitul săptămânii trecute, când am auzit despre întâmplările de la ștrandul Rheinbad din Düsseldorf, vă puteți imagina la ce m-am gândit: ”Numai să nu fie străini!” Nici nu mi-am zis bine asta în gând, că am și auzit la radio: ”Majoritatea grupului de 40 de huligani e originară din nordul Africii.” După care m-am gândit: ”Și mai sunt și musulmani!” Și din nou am simțit nevoia să mă apăr. Din nou trebuie să condamn fapta a 40 de tineri huligani, pentru că au aceeași religie ca mine. Și nu s-a schimbat oricum nimic, după ce poliția și primarul orașului Düsseldorf au corectat informațiile inițiale cu privire la numărul lor și la proveniență.

Vreau să clarific un lucru - și probabil că nu va fi pentru ultima dată - și anume că voi condamna întotdeauna fără ezitare orice delict comis de vreun migrant, musulman, creștin, german sau ce-o fi. Dar încă ceva trebuie să fie clar pentru societatea germană - pentru că sunt sigur că multora le scapă acest aspect: incidentul oribil de la Frankfurt va dispărea la un moment dat din memoria colectivă. Dar ura și ostilitatea de natură rasistă pe care le trăiesc mulți oameni cu origini străine, inclusiv eu, după astfel de evenimente, vor continua să ne urmărească zi de zi.