Preţul unei intervenţii militare în Hongkong

Coloane lungi de tancuri care se îndreaptă spre sud şi care umplu străzile oraşului Shenzhen, care se învecinează cu Hongkongul. De la începutul săptămânii, pe Internet în China sunt tot mai multe înregistrări video care sugerează că Beijingul desfăşoară la graniţa cu Hongkongul armata populară înarmată, o unitate paramilitară de asalt dotată cu arme grele. Este ultima evoluţie din procesul ameninţărilor din culise pe care îl practică de mai multe săptămâni China. Mesajul transmis de Beijing este următorul: suntem pregătiţi să înăbuşim violent protestele din Hongkong.

Ameninţări deşarte

Teama este instrumentul cu care lucrează dictaturile. Cei aflaţi la putere se tem de popor şi iau prin urmare măsuri ca şi poporul să se teamă de ei. China a perfecţionat acest sistem al intimidării. Statul are posibilităţi nenumărate de a le aminti cetăţenilor săi că poate oricând să recurgă la violenţă: de exemplu, prin telefoane date de securitatea de stat la locul de muncă al celor vizaţi, prin interdicţii de călătorie în străinătate, desigur şi prin arestări abuzive şi tortură.

Dar la Hongkong, în aceste zile, conducerea chineză trece printr-o criză tocmai pentru că ameninţările ei nu funcţionează. Oamenii din Hongkong ies deja de zece săptămâni la proteste de stradă şi nimic nu i-a convins până acum să rămână acasă: nici violenţa poliţiei, nici arestările în masă, nici ameninţarea cu pedepse foarte dure - legea din Hongkong prevede pedepse cu până la zece ani de închisoare pentru cei care iau parte la revolte publice (riots). Iar demonstranţii majoritar tineri nu par să se teamă nici de ameninţarea tot mai deschisă a Chinei de a interveni violent cu armata pentru a înăbuşi protestele. Ne putem imagina prin urmare că liderii chinezi se simt pe moment cam neajutoraţi.

Ameninţările Beijingului nu sunt însă vorbe goale. Conducerea Chinei a demonstrat în urmă cu 30 de ani, în Piaţa Tiananmen din capitala Republicii Populare, că este gata oricând să deschidă focul împotriva propriului popor, dacă acesta îi pune în pericol menţinerea la putere. Beijingul nu trebuie suspectat că ar avea prea multe scrupule.

Sentimentul unei lupte deja pierdute

Iar acest lucru este bine ştiut şi de manifestanţi. Dacă îi întrebi dacă văd vreo şansă de succes pentru protestele lor, răspunsul lor este un "Nu" cât se poate de clar. În ultimii ani, Beijingul a încercat tot mai pe faţă să-şi extindă controlul asupra metropolei. Politicieni incomozi din opoziţie au fost daţi afară din Parlament, au fost dictate pedpese cu închisoarea pentru cei care au arătat lipsă de respect pentru drapelul statului chinez, militanţii mişcării democratice din 2014 au dispărut în închisori.

Numeroşi demonstranţi nu sunt animaţi de speranţa de a pune capăt acestei tendinţe, ci de sentimentul că au poate o ultimă şansă să îşi exprime opiniile liber în stradă. În timp ce şefa administraţiei din Hongkong îi avertizează pe demonstranţi că ar putea "arunca oraşul în abis", oamenii au demult sentimentul că metropola lor odată democratică se află în cădere liberă. Acest sentiment al luptei deja pierdute face ca toate ameninţările Beijingului să nu aibă niciun efect.

"Occidentalii vor uita toate astea"

Hongkongul are însă mult de pierdut. O intervenţie armată chineză ar pune capăt statului metropolei asiatice drept centru financiar internaţional. Libertăţile de care încă se mai bucură oamenii din Hongkong ar dispărea pentru totdeauna. Şi nici Beijingul nu ar ieşi neşifonat din întregul scandal. Hongkong este poarta cea mai importantă spre lumea financiară internaţională pentru companiile chineze. Imaginile unei băi de sânge pe străzi ar submina major credibilitatea Chinei, ţară cu pretenţii de mare putere mondială. Ar putea urma sancţiuni economice care ar lovi dur economia Chinei. Iar China ar fi şi mai slăbită în războiul comercial cu SUA.

Deng Xiaoping, omul care a orchestrat masacrul din urmă cu 30 de ani din Piaţa Tiananmen, a respins simplu îngrijorările de atunci privind eventualele reacţii ale Vestului: "Occidentalii vor uita toate astea." Dacă liderii chinezi se vor decide să acţioneze violent şi de data aceasta, atunci nimic nu-i va opri. Dar democraţiile occidentale ar putea acum să atragă foarte clar atenţia Chinei că preţul unei intervenţii violente va fi unul foarte ridicat.