României îi trebuie viziune şi spirit antreprenorial

DW: Domnule Dragoş Anastasiu, în calitate de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană şi de om de afaceri de succes, repatriat cu ani în urmă din Germania, sunteţi un bun cunoscător al economiei româneşti. România a fost şi ea profund afectată de actuala criză, fără precedent, declanşată de pandemia de coronavirus. Cum evaluaţi impactul crizei asupra României?

Dragoş Anastasiu: Ar trebui să vorbim despre trei nivele de impact: cel medical, cel psihologic şi impactul economico-financiar. În ce priveşte impactul medical, cred că România nu a întâmpinat o problemă aşa de mare, autorităţile gestionând cu mare precauţie şi din timp pandemia, aşa încât nu s-a ajuns la o supraîncărcare a sistemului medical. Din punct de vedere psihologic, cred că va trebui să mai aşteptăm ca să ne dăm seama cât de mare a fost impactul. Un rol major l-au jucat teama, izolarea, frica de a pierde locul de muncă, problemele antreprenorilor, care şi-au văzut periclitate afacerile – în acest plan cred că impactul este semnificativ.

Şi toate aceste temeri încă nu au trecut…

Aşa e, trebuie văzut cum evoluează situaţia. Dacă urmărim ce se întâmplă acum pe litoral, în deltă, în parcuri, cred că vom reveni destul de repede la obiceiurile dinainte. Referitor la al treilea nivel, cel economic, aici efectele crizei sunt devastatoare pentru că România este o economie fragilă, fără prea mari resurse, cu antreprenori la prima sau la a doua generaţie, care în toată această perioadă au fost preocupaţi şi de propriile bugete. Firmele nu au avut şi nu au în continuare resurse financiare pentru perioade grele. În plus, avem şi mentalitatea latino-balcanică de a trăi momentul şi de a nu pune deoparte când ne e bine pentru a avea când ne e rău. Aici lucrurile cred că vor fi complicate. Vom vedea cum se dezvoltă Europa, pentru că suntem dependenţi economic de Europa şi în special de Germania. Membrii AHK, de pildă, erau ceva mai optimişti acum o lună şi jumătate sau două decât sunt acum, respectiv înainte de a reporni motoarele din zona automotive, de exemplu. E o îngrijorare destul de mare. Deci eu cred că se vor înregistra scăderi semnificative şi România, nefiind o ţară cu resurse, va avea destul de mult de suferit. Cred că vor trece câţiva ani până ce vom reatinge nivelul din 2019.

Vi s-au părut măsurile de carantină, anti-coronavirus, prea dure, exagerate? Sunteţi nu doar antreprenor, ci şi medic.

E greu de spus. Ştiţi cum e, după război mulţi viteji se arată. E greu să-ţi dai cu părerea dacă nu poţi şi dovedi ceea ce spui. Am urmărit cu mare atenţie ceea ce a fost publicat pe această temă, am citit foarte multe studii, am urmărit cum au reacţionat alte ţări şi părerea mea personală, strict personală, este că măsurile au fost exagerate peste tot, cu excepţia câtorva state, a existat o teamă mare ca sistemul medical să nu fie supraîncins, măsura normală ar fi fost aceea de protejare a persoanelor vulnerabile. Cred că dacă se mergea pe ideea de a proteja această categorie şi a-i lăsa pe ceilalţi să-şi desfăşoare activităţile economice şi dacă oamenii erau lămuriţi cu privire la importanţa respectării măsurilor de igienă, cred că situaţia ar fi fost una mai bună. Dar, repet, nu e deloc simplu de răspuns la această întrebare. Unii au fost la butoane, au gestionat problema într-un anumit fel şi acum să venim noi să criticăm nu este fair. Nu ştii cum e când eşti tu la butoane şi porţi întreaga responsabilitate… De pe margine e uşor de comentat.

Va trebui să mai aşteptăm înainte de a face evaluări. Una e o economie performantă, care nu şi-a oprit motoarele şi alta e o economie vulnerabilă care şi-a oprit în bună parte motoarele.

După oprirea motoarelor, toată lumea încearcă acum să-şi repornească economia, turismul, de pildă, extrem de afectat de actuala criză, şi se iau pretutindeni măsuri de relaxare, inclusiv în România. Germania a adoptat de curând un pachet imens de măsuri – în valoare de 130 de miliarde de euro, care presupune între altele şi reducerea TVA-ului pentru o jumătate de an. Aceasta după o serie de alte măsuri decise într-o primă fază, printre care şi regimul de lucru kurzarbeit, care va fi introdus acum şi în România. Ştiu că v-aţi angajat mult în acest sens. Ce ar putea fi un model pentru România pentru atenuarea efectelor majore ale crizei coronavirus?

Kurzarbeit este cu siguranţă un model. Poate că iniţial guvernanţii nu l-au înţeles foarte bine, dar între timp s-a decis să se introducă. Eu mi-aş dori foarte mult să avem, suplimentar faţă de măsurile pe care guvernul le-a luat deja, kurzarbeit de la 15 iulie sau măcar începând cu 1 august. A combina în această perioadă munca cu şomajul este exact de ceea ce avem nevoie pentru că trăim cu o lipsă de predictibilitate. Nimeni nu ştie cum va evolua cererea şi antreprenorii trebuie să fie extrem de flexibili. Măsuri rigide, gen 41,5 la sută din salariul plătit de stat pentru cei care au beneficiat de şomaj tehnic, pot fi apreciate şi pozitiv, dar pot genera şi tot felul de probleme şi atunci combinaţia cu acest kurzarbeit ar fi ideală. Ar fi un mare ajutor pentru economia României.

Şi referitor la reducerea TVA-ului?

Avem un sistem fiscal în România extrem de ciuruit, plin de excepţii. E drept că reducerile fiscale reprezintă întotdeauna un stimul pentru industria respectivă. Dar noi avem nevoie de măsuri anti-ciclice, întotdeauna am luat măsuri pro-ciclice şi de aceea ne-a prins criza asta fără resurse financiare la buget. Pentru că atunci când ne-a fost bine n-am preluat modelul Germaniei de a avea excedente şi a pune bani de-o parte, ci am mers pe modelul nostru latino-balcanic, în care am trăit clipa. Când am avut nişte bani i-am cheltuit. Sunt necesare şi creşterile de salarii şi creşterile de pensii pentru că nivelul la care ne aflăm în momentul de faţă nu e demn de Uniunea Europeană, ca să mă exprim diplomat. E greu când ai peste un milion de pensionari cu pensii sub o mie de lei, adică 200 şi puţin de euro. Să fim sinceri: cum poţi trăi cu 200 de euro pe lună? Nu e simplu. Întrebarea e cum faci ca economia să producă suficienţi bani ca să ai şi pentru pensii, dar şi pentru educaţie, pentru autostrăzi, pentru sistemul de sănătate – e o balanţă spre care trebuie să tindem şi pentru aceasta ne trebuie politicieni cu viziune, spirit antreprenorial la guvernare, gândire pe termen lung şi o colaborare foarte strânsă cu antreprenorii. Noi toţi vedem potenţialul şi ne e ciudă că nu-l putem atinge. Mânaţi de această frustrare, văd tot mai mulţi antreprenori dornici să se implice în a ajuta guvernul.

Vorbeaţi de potenţial. De ani de zile se tot atrage atenţia, inclusiv referitor la turism, că România dispune de un potenţial neexploatat cu adevărat până acum. Cum poate fi relansat turismul românesc? Vă implicaţi în diferite forumuri, asociaţii, cum este de exemplu Alianţa pentru Turism, APT.

În ceea ce priveşte cuvântul “potenţial”, legat de turism, îmi vine parcă tot mai greu să-l pronunţ. Ştiţi cum se spune în fotbal: s-a născut talent şi a murit speranţă. Odată cu pandemia s-a format această Alianţă pentru Turism, la care şi-au dat mâna 18 asociaţii. A avea o voce în industria turismului este unul dintre paşii obligatorii - o voce puternică, o voce care să fie ascultată. Apoi e nevoie de parteneriate public-private – şi mă refer la zona de promovare, de management a destinaţiei. În Germania avem Deutsche Zentrale für Tourismus, un oficiu central pentru turism, care în numele guvernului german promovează de peste 60 de ani Germania ca destinaţie turistică. Noi solicităm de vreo 5-6 ani înfiinţarea „Organizaţiei Române de Turism“. Au anunţat-o mai mulţi prim-miniştri şi miniştri ai Turismului, dar nu s-a întâmplat încă nimic. Cei de la stat cedează foarte greu zonele lor de influenţă în care să nu se amestece deranjanţii din antreprenoriat. E greu de schimbat mentalităţi. Anumite instituţii ale statului sunt foarte rigide. Fac lucruri de 30 de ani, nu le fac cu foarte mult success, dar nu le cedează. Deutsche Zentrale für Tourismus este un parteneriat public-privat de management al destinaţiei turistice Germania. De ce se poate asta în Germania şi la noi nu? Răspunsul e invariabil că „noi nu suntem Germania”. Tot aud asta de 25 de ani, de când m-am întors în România: Germania nu-i ca România şi să nu mai tot vin eu cu ideile din Germania că nu se pot implementa la noi. Eu cred că se pot implementa, dar trebuie să ne schimbăm puţin mentalitatea. Revenind la întrebarea dvs., asta ar trebui să facă România: să încheie un parteneriat public-privat, apoi are nevoie de o schimbare de imagine şi asta o poate face o Organizaţie Română de Turism şi, în al treilea rând, are nevoie de educaţie – de la cea antreprenorială şi până la cea în sistemul dual, după model german, pentru a forma bucătari, ospătari, manageri etc. România a făcut progrese, fără îndoială. În ce priveşte anul acesta, marcat de pandemie şi, implicit de teama de a călători în zone foarte îndepărtate sau pur şi simplu de a călători cu avionul, cred că turismul românesc va avea de câştigat.

Românii îşi vor petrece, aşadar, vacanţele cu precădere în ţară...

Acelaşi lucru se va întâmpla şi în Germania şi, probabil, peste tot. Şi nu e vorba numai de teamă, ci şi de un sentiment de patriotism. Noi de exemplu ne-am adresat saşilor şi şvabilor din Germania, spunând că ei sunt patrioţi cu două inimi – una germană, alta română – atunci ar putea să decidă toţi cei peste un milion de oameni din această categorie să-şi petreacă în acest an concediul fie în Germania, fie în România, şi nu în alte părţi. Dar, bineînţeles că fiecare e liber să-şi petreacă vacanţa unde doreşte. Un alt argument pentru alegerea României ca destinaţie turistică în acest an de către români ar fi descoperirea sau redescoperirea minunăţiilor ţării ăsteia. Dintr-un sondaj recent reiese că 83 la sută dintre cei chestionaţi şi-ar imagina Delta Dunării ca destinaţie turistică, în timp ce aproximativ 60 la sută au spus că n-au fost niciodată în deltă. Deci există foarte mult potenţial, deşi îmi vine greu să folosesc acest cuvânt, după cum spuneam, şi există căile spre succes. Şi industria trebuie să nu mai aştepte să i se dea, să i se facă, de către guvern. Alianţa pentru Turism e un prim pas în acest sens. Cred că suntem pe un drum bun.

Vă implicaţi şi într-o altă reţea: „Reţeaua vorbitorilor de limbă germană din turismul românesc” („Netzwerk der deutschsprachigen Gastwirtschaft aus Rumänien”).

Da, e vorba de toţi cei care au restaurante, hoteluri, pensiuni, fie că sunt manageri sau angajaţi – e vorba nu doar de saşi transilvăneni sau de şvabi bănăţeni, ci şi de români repatriaţi, de germani stabiliţi în România – practic toţi cei care au legătură cu Germania, Austria sau Elveţia, care vorbesc limba germană şi activează în turismul din ţara noastră, şi care şi-au unit forţele pentru a promova în spaţiul de limbă germană România ca destinaţie turistică. Ceva ce s-a aşteptat în zadar până acum de la statul român. Există şi alte iniţiative, în care eu personal sunt implicat, cum ar fi Repatriot Turism, destinată diasporei Românie - 4-5 milioane de oameni aflaţi în străinătate - care poate fi reconectată. Dintre cei plecaţi în străinătate mult mai mulţi ar putea să-şi petreacă vacanţa în România. Este de fapt o acţiune a fundaţiei Romanian Business Leaders, iar Repatriot este un proiect dedicat diasporei. Gândiţi-vă că dacă fiecare român din diaspora ar convinge un vecin să vină în România, am avea 5 milioane de turişti pe an, ajunşi în România fără niciun efort de publicitate. Desigur sunt doar simple calcule. Trebuie să ne facem o imagine mai bună. O altă asociaţie se numeşte Robelo (Romanian Best Locations) – avem şi un site în limbile română, germană şi engleză. Există, după cum vedeţi, multe iniţiative şi încet-încet avem şi succes. Din păcate a intervenit corona şi ne-a dat puţin înapoi. Dar România ar putea ieşi câştigătoare ca destinaţie turistică din această pandemie. Ar fi bine dacă mulţi dintre cei plecaţi, specializaţi în turism, s-ar întoarce. Pentru asta avem nevoie desigur de salarii mai mari şi de antreprenori cu viziune.

Ce ar trebui să se schimbe în România pentru a-i determina pe oameni, mai ales pe tineri, să nu mai plece, şi pentru a convinge măcar o parte din cei plecaţi să se întoarcă?

O întrebare deloc simplă. Cred că înainte de toate România ar trebui să facă mult mai multe pentru agricultură, să nu mai importe atât de mult, pentru a oferi de lucru celor din mediul rural. Sunt foarte mulţi români care au plecat din zonele rurale în străinătate – se duc, de pildă, la cules de căpşuni sau sparanghel. De ce nu cultivăm noi sparanghel în România? Pe lângă agricultură, ca să ne ţinem tinerii aici trebuie să le creăm o infrastructură, mari oraşe în care să se simtă bine, să nu-şi dorească să plece din locurile pe care, în fond, le iubesc. În al treilea rând avem nevoie de o educaţie antreprenorială mai avansată, aşa încât antreprenorii să-şi trateze colaboratorii ca pe nişte parteneri, nu ca pe nişte angajaţi, ca să nu zic, câteodată, ca pe nişte slugi, şi să-i şi plătească ca atare. Şi aici e nevoie de o schimbare de mentalitate. Schimbarea de mentalitate e un aspect extrem de important: trebuie să fie o mentalitate îndreptată către ceilalţi şi nu către sine, o mentalitate deschisă – începând cu politica şi continuând cu antreprenoriatul. S-au făcut paşi în direcţia asta, dar drumul e încă lung. Schimbarea mentalităţii nu se petrece peste noapte.

O problemă adesea invocată e că România nu a ştiut să atragă consistent fondurile europene care i s-ar cuveni.

România nici nu le absoarbe bine, că le şi aruncă pe fereastră în mare parte. Banii ar trebui să se ofere celor cu o strategie foarte clară, inclusiv în zona de stat, de pildă în primării, nu pentru simplul fapt că cineva a făcut un proiect, ci pentru că are o strategie, o viziune, şi pentru că ştie să folosească acei bani din plin. O gândire de genul hai să folosim banii că oricum nu sunt ai noştri şi se pierd, este dăunătoare. E iarăşi o chestie de mentalitate.

Din 2016 sunteţi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK Rumänien). Ce efect a avut criza asupra relaţiilor comerciale bilaterale?

E încă devreme să facem evaluări. 23 la sută din exporturile României se îndreptă spre Germania, firmele germane dau de lucru la aproximativ 300.000 de angajaţi în România şi există peste 7.500 de firme germane active în România. E o pondere semnificativă în economia României. Germania este fără doar şi poate principalul partener economic al României. Depinde, evident, şi de ce se întâmplă cu firmele-mamă din Germania. A fost lockdown peste tot, acum au repornit motoarele, dar oamenii se aşteaptă ca cifrele din 2019 să fie atinse abia peste vreo trei ani. Dacă avem mult noroc, sfârşitul anului ar putea să ne prindă cu doar 80 la sută din ce era anul trecut. Dacă avem ghinion, s-ar putea să fie şi numai 60-70 de procente. Trebuie văzut care este evoluţia la nivel mondial, ce se întâmplă în SUA, în Asia. Lucrurile sunt complicate şi noi depindem unii de alţii. România e dependentă de Germania şi de Europa în general şi va trebui să încerce să mai reducă din această dependenţă, de pildă, cum spuneam, producându-şi singură mâncarea. Dar relaţiile politice dintre Bucureşti şi Berlin sunt extraordinare. Premisele sunt foarte bune.

Sunteţi un antreprenor de mare succes. V-aţi repatriat cu ani în urmă, după ce aţi studiat şi lucrat ca medic în Germania. Aveţi o reţetă a succesului? Pentru cei care vor să devină antreprenori...

Pe mine m-au ajutat trei lucruri în viaţă foarte mult: sportul de performanţă, pe care l-am practicat înainte de a pleca din România, apoi experienţa germană – gândirea pe termen lung, respectul, cinstea, corectitudinea, punctualitatea – şi medicina, care m-a învăţat că viaţa nu este despre mine, ci este despre ceilalţi. Toate acestea am încercat să le aplic şi în business, într-o ţară în care gradul de încredere este extrem de scăzut, în care oamenii nu au încedere unii în alţii. Ei bine, am venit cu mentalitatea germană de a acorda încredere oamenilor, pentru că singur nu poţi să realizezi nimic în viaţă. Fără încredere nu se pot forma echipe. România are probleme în a forma echipe. Apoi am pus focusul pe clienţi, aceasta a fost întotdeauna deviza companiilor mele. Nu câştigul trebuie să fie ţelul nostru principal, câştigul este o consecinţă a ceea ce oferim clienţilor. Bineînţeles că trebuie să ne gândim la profit, altfel nici n-am putea să ne dezvoltăm, plătim salarii... Iată ce aş recomanda eu celor care vor să devină antreprenori.

Ce v-a determinat să reveniţi în România? 

Să mă întorc în România a fost o decizie corectă. Cea mai bună decizie a vieţii mele. Am făcut foarte multe lucruri în antreprenoriat şi mă întreba cineva cum de mi-am ales meseria de antreprenor. Antreprenoriatul nu e o meserie, e o stare de spirit. Deşi am schimbat domeniul, am preluat din  medicină foarte multe concepte. România este o ţară plină de oportunităţi pentru acest tip de oameni: cu iniţiativă. Sunt încă foarte mulţi care nu au iniţiativă. Aşteaptă să li se întâmple ceva. Dacă ai iniţiativă în România şi faci treabă, aproape că nu ai cum să dai greş.

Unul din proiectele în care aţi investit este Green Village, un foarte frumos complex turistic din Delta Dunării, mai precis la Sfântu Gheorghe. De ce aţi ales acest resort?

Mai ales acum, în timpul pandemiei, avantajele sunt evidente. Este un loc izolat, situat atât la Dunăre cât şi la Marea Neagră. Ceea ce s-a construit aici e de foarte bună calitate, făcut gospodăreşte, cum se spune, cu foarte multă grijă pentru natură, pentru materialele de construcţie şi se încadrează perfect în zonă. Organizăm şi un mare festival internaţional de film independent în aer liber, „Anonimul”, în luna august, ajuns deja la cea de-a 17-a ediţie. Proiectul Green Village este mai amplu şi de pe urma lui poate profita Sfântu Gheorghe, care pierde an de an locuitori, ajungând probabil să devină un fel de sat de vacanţă, ceea ce nu ar trebui să se întâmple. Noi încercăm să oferim locuri de muncă pentru nouă luni, pentru un an, locuri de muncă sustenabile, aşa încât oamenii să-şi formeze familii aici. Deja avem două exemple de succes din management - oameni care au venit aici şi între timp şi-au întemeiat familii. Avem, aşadar, nevoie de viziune şi acţiune. Trebuie să gândim pe termen lung.