Dreptul sângelui sau al pământului?

Să începem discuția cu Germania. Republica Federală are o cerință mai degrabă exclusivă pentru cetățenii săi, în sensul în care nu mai poți fi german dacă accepți o altă cetățenie. Pe de altă parte, de regulă, un străin nu poate deveni german "decât dacă renunță sau pierde cetățenia anterioară". Acest lucru este menționat în paragraful 10 din legea privind cetățenia.

Acesta ar fi principiul de bază, care, însă, a început să fie tot mai relaxat. Motivul constă în existența unor excepții, de pildă atunci când unele țări pur și simplu nu vor să își "elibereze" vechii cetățenii.

Iranul este una dintre acele țări. Prevederile Codului Civil ale acestui stat fac aproape imposibilă renunțarea la cetățenia iraniană. În același timp, ea nici nu prea poate fi evitată, oricine are un tată iranian fiind considerat, automat, cetățean iranian. Indiferent unde locuiește sau s-a născut.

Totodată, o clauză specială îngreunează foarte mult demersul femeilor de a se dezbăra de cetățenia iraniană, de vreme ce ele trebuie să aibă aceeași naționalitate ca soțul lor. Din aceste motive, multi-statalitatea este aproape întotdeauna acceptată atunci când iranienii sunt naturalizați în Germania. Cifrele de la Oficiul Federal de Statistică arată că anul trecut au fost naturalizați 3.080 de iranieni. Niciunul nu a predat pașaportul iranian.

Iranul nu este nici pe departe singura țară care nu acceptă să-și elibereze cetățenii. Reguli similare sunt valabile în aproximativ 40 de țări, cum ar fi Argentina. Cei 155 de argentinieni naturalizați în Germania anul trecut și-au păstrat pașapoartele emise în țara natală. Alte țări cu reguli stricte în materie de cetățenie sunt Afganistanul, Eritrea, Nigeria și Siria.

Filiație versus teritoriu

Există două principii pe baza cărora se decide care cetățeni obțin o cetățenie. De exemplu, SUA acordă cetățenia între altele după principiul teritorial, numit și „ius soli”. Aceasta înseamnă că toți copiii născuți pe teritoriul Statelor Unite vor primi automat cetățenia SUA. Dar același lucru este valabil și pentru copiii cetățenilor americani nascuți în străinătate.

Pe de altă parte, Germania și China urmează un alt principiu. Ambele state folosesc "ius sanguinis", "dreptul sângelui", potrivit traducerii din limba latină. Acesta se referă la principiul descendenței. Cetățenia germană nu este dobândită pe baza nașterii în Germania, ci a descendenței unui părinte german.

Dacă în Germania există, totuși, proceduri suplimentare de naturalizare, permițând, cu anumite restricții, dubla cetățenie, în China este foarte dificil pentru străinii non-etnici să devină chinezi. Cetățenia dublă este chiar interzisă prin lege în China.

Europenii și paradisul pașapoartelor

Situația este cu totul diferită între țările UE. În Germania, resortisanții din statele membre ale UE și Elveția sunt naturalizați încă din 2007, chiar dacă acest lucru duce la dubla cetățenie, neagreată, în principiu, de guvernul federal. Și alte state europene permit, de asemenea, dubla cetățenie, fie pe deplin, fie cu restricții.

Un recensământ din 2011 a arătat că în Germania au fost puțin sub 4,3 milioane de oameni care nu deținea numai cetățenia germană. Pe lângă pașaportul german, 690.000 de cetățeni aveau și pașaport polonez, 570.000 de persoane pașaport rusesc, iar 530.000 pașaport turcesc.

Oficiul Federal de Statistică a prezentat aceste cifre pentru prima dată separat într-un recensământ. Cu toate acestea, ele se bazează pe declarații făcute la oficiile de evidență a populației. Mulți oameni trec cu vederea faptul că pot solicita încă o cetățenie într-o altă țară sau uită să raporteze atunci când au renunțat la alta. Prin urmare, cifrele nu sunt sigure.

A alege între două cetățenii

Până la sfârșitul lui 2014, în Germania a existat o caracteristică specială. În intervalul de vârstă 18-23, copiii cu părinți străini, născuți și crescuți în Republica Federală, erau nevoiți să decidă țara ai cărei cetățeni doreau să fie, respectiv țara în care s-au născut sau țara părinților lor. Acest lucru a afectat în mare parte persoanele cu rădăcini turcești, deținând un pașaport german.

De la sfârșitul anului 2014, acei germani care au petrecut cel puțin opt ani în Germania până la vârsta de 21 de ani sau care au urmat timp de șase ani școala în Germania, nu mai trebuie să ia o atare decizie. Așa-numita opțiune obligatorie a fost anulată și pentru cei care au absolvit o școală sau o pregătire profesională în Germania. Drept urmare, îndeosebi persoanele de origine turcă au putut să își mențină atât cetățenia germană, cât și pe cea turcă.

Particularități israelo-palestiniene

În Orientul Apropiat, în cazul Israelului și al teritoriilor palestiniene, există mai multe caracteristici privind cetățenia. Una dintre acestea se referă și la Germania. Există cetățeni germani care sunt înregistrați în același timp și în evidența palestiniană a persoanelor, respectiv dețin un cod personal de identificare palestinian (număr ID). În principiu, acestora nu li se permite să intre în Israel, chiar dacă sunt cetățeni germani. Ei au voie să intre numai în Cisiordania prin Iordania.

Dacă nu au pașaport palestinian, numărul de identificare este înscris în pașaportul german și li se pune în vedere să solicite un pașaport palestinian.

În Israel, în schimb, este în vigoare o regulă mai rară vizând cetățenia. În 1950, la doi ani de la înființare și cu Holocaustul încă proaspăt în memorie, țara a adoptat o lege care permite tuturor evreilor să imigreze în Israel și să devină cetățeni.

Evreu era considerată orice persoană cu mamă evreică sau un convertit. Până în zilele noastre, legea permite evreilor persecutați din întreaga lume să devină cetățeni israelieni. Recent, mulți evrei francezi au profitat de această posibilitate pe fondul incidentelor antisemite în creștere în țara lor.