Europa mea: Cele două viteze

Mi-am petrecut vara în Dalmația. Acolo, stilul de viață mediteranean e caracterizat prin cuvântul "pomalo" - încetișor, fără grabă, fără agitație. Cântărețul puertorican Luis Fonsi a transformat această mentalitate într-un hit al verii: "Despacito". E varianta spaniolă a lui "pomalo". În germană nu există niciun cuvânt similar.    

Cancelarei Angela Merkel îi place să vorbească despre o Europă a celor două viteze. Ea trece însă cu vederea că regiunile considerate mai lente se schimbă foarte rapid, în ciuda motto-ului de viață mai liniștit. Cum se poate discuta în Germania, unde domnește stagnarea de 12 ani, unde nici măcar nu există o conexiune rapidă de internet în toate regiunile, despre o "Europă înceată" tocmai când e vorba de țări în care turbo-capitalismul s-a răspândit aproape fără să se lovească de niciun fel de rezistență?

Melancolia a fost desființată

Ei bine, nordeuropenii bogați ajung mai repede cu iahturile lor uriașe în cele mai frumoase golfuri din Croația și cumpără mai repede cele mai frumoase case de vacanță. Recunoaștem că firmele germane și austriece au fost și mai rapide: dm, Bipa, Kaufland, Lidl, Bauhaus... Toate au ajuns deja acolo. Angajații din magazinele lor nu sunt mereu la fel de rapizi. Dar ar trebui să fie - la un salariu minim de vreo trei euro și prețuri ca în Germania?

La Split, unul dintre cele mai frumoase orașe din Croația, trebuie să-i cauți pe localnici cu lupa în august. Statistica spune: Șase paturi pentru turiști la un localnic. Orașele de marmură ca Dubrovnik și Split au devenit între timp culisele serialului Game of Thrones, în curând se va filma și Mamma Mia II. O țară cucerită de oastea plimbăreață a călătorilor.

Unde să continuăm cu pătrunderea vitezei în așa-zisa Europă mai înceată? Da, ar mai fi isteria occidentală a frumuseții. Chiar și ziarele serioase caută vara cel mai grozav corp de pe malul Mării Adriatice - fie bărbat, fie femeie: Un cult al corpului cu L-Carnitin și viteză maximă. Nu există nicio acriță care să nu se fotografieze pentru Instagram stând la soare, cu scopul de a-și demonstra voința de fier cu care și-a făcut programul de sport. 

Mesajul occidental din spatele acestor fenomene: Melancolia slavă a fost desființată. Nu-i așa că suntem cu toții frumoși, că merităm să fim iubiți, că suntem fericiți și atrăgători? Relațiile utile pe plan profesional ca model de "prietenie" au ajuns și în sudestul Europei. Toți postează hashtaguri în engleză: Facem parte dintr-o comunitate mondială, yeah! Oare cine mai vrea să fie în Europa cea lentă? Dacă se poate, vrei la Düsseldorf la târgul internațional de modă, yeah! Like!!  

Unde au dispărut localnicii?

Un turist britanic s-a plâns în blogul lui de călătorie: "Ce mă enervează? Aici pot să beau o bere doar cu nemții, unde au dispărut localnicii?" Probabil îi spală așternuturile și n-au decât contracte de muncă temporare. Prietenii mei din sud muncesc toată luna august pentru acest succes al turismului, în timp ce prietenii mei din nord plătesc pentru șapte nopți la hotel echivalentul unui salariu lunar mediu al prietenilor din sud. Poate că Merkel s-a referit la asta cu imaginea Europei celor două viteze: Europenii din nord cheltuie banii mai repede decât îi pot câștiga cei din sud.

Cu câțiva ani în urmă, în mass-media circula declarația deplorabilă a unui politician croat: "Nu-i mai lăsați pe copiii voștri la facultate, vor spăla doar așternuturile celor din Europa de Nord." Nu era o glumă, vorbea serios. Oamenii au în continuare mândria lor și vor mai mult. Dar oferta e redusă și drumul spre o bunăstare câștigată în mod cinstit rămâne anevoios pentru omul de rând. Când e introdusă o lege dură, ca așa-numita Fiskalizacija, guvernul susține că e vorba de un standard european. Dar în Germania am primit rar nota tipărită când am cumpărat o înghețată. Poate că întreprinderile mici și mijlocii din Germania sunt mai rapide pentru că statul le mai lasă câte o portiță pe alocuri. Nu-i voie să spui așa ceva. Și totuși... 

Europa - un continent  

La Split, în unele localuri din centrul istoric o porție selectă de paste costă 30 de euro. Și în același timp citești în presă că lipsește aerul condiționat la secția de pneumologie a celei mai mari clinici din oraș - în mijlocul unei veri cu temperaturi record. Îi văd în fața ochilor pe pacienții care suferă de boli pulmonare, cum luptă pentru fiecare gură de aer în caniculă și stau sub pături albe, despre care nu știu cine le spală și cu ce bani.

Într-o seară ard copacii din spatele cartierului prietenilor mei - cu o viteză atât de mare că pompierii de abia mai fac față. Turiștii își fac probabil selfie-uri cu un apus de soare în flăcări, în timp ce localnicii luptă împotriva focului alături de pompierii cu o dotare tehnică insuficientă, obligați să decidă care dintre multiplele incendii trebuie oprit primul.

Nu știu dacă Merkel se gândește la așa ceva când vorbește despre Europa celor două viteze. Știu doar că binele comun trebuie să devină prioritatea: condițiile de viață și nu cele de călătorie ale cetățenilor acestui continent. În cazul contrar, această Europă n-ar trebui să se mire dacă naționaliștii susțin că pot să schimbe totul în bine, profitând de sentimentele cetățenilor care consideră că au fost lăsați în urmă. Și în această privință nu suntem o Europă a celor două viteze, ci un singur continent. 

Jagoda Marinic este o scriitoare, dramaturgă și jurnalistă germano-croată. S-a născut la Waiblingen, părinții ei fiind croați imigranți. În prezent locuiește la Heidelberg. În cartea "Made in Germany - Ce e german în Germania?" abordează subiectul identității Germaniei ca țară de imigrație.