Există un foarte mare interes pentru muzica lui Enescu

Gabriel Bebeşelea este din 2016/17 dirijor principal al Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca. Tânărul şi mult apreciatul dirijor transilvănean, născut la Sibiu, a concertat deja cu multe mari orchestre ale lumii, între care Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Konzerthausorchester Berlin sau Rundfunk-Sinfonieorchester, tot din Berlin. Cu acest din urmă ansamblu a înregistrat, la casa de discuri Capriccio, oratoriul "Strigoii" de George Enescu, pe care îl va prezenta acum public pe scena Konzerthaus Berlin. Pentru cei necunoscători de limba română, în caietul program a fost publicată traducerea în germană a poemului semnat de Mihai Eminescu, aflat la baza oratoriului. Autoarea traducerii nu este alta decât fosta Regină Elisabeta a României, cunoscută şi sub pseudonimul literar de Carmen Sylva. În program mai figurează şi fragmente din "Peer Gynt" de Edvard Grieg. 

Este un eveniment extraordinar, care survine la doar câteva zile de la prezentarea în capitala Germaniei, în cadrul Festivalului "George Enescu", a Simfoniei a III-a de Enescu. La pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii Berlin, RSB, s-a aflat dirijorul şef al acesteia, totodată directorul artistic al Festivalului Enescu, Vladimir Jurowski. Iată discuţia avută după concert cu dirijorul Gabriel Bebeşelea. 

DW: Domnule Gabriel Bebeşelea, stăm de vorbă în capitala Germaniei, unde foarte curând veţi concerta cu Rundfunk-Sinfonieorchster Berlin (RSB), prezentând o piesă nu doar pentru berlinezi în premieră absolută.

Gabriel Bebeşelea: Încă mai avem repetiţii şi e vorba, într-adevăr, de o premieră chiar mondială. Deşi a fost compusă de George Enescu în 1916, lucrarea „Strigoii”, pe versuri de Mihai Eminescu, nu s-a cântat niciodată. Am înregistrat cu ansamblul RSB, cu aproape doi ani în urmă, un CD, extrem de bine primit de critică şi public, iar acum are loc de fapt deschiderea spre publicul larg a acestui oratoriu absolut fantastic. Un merit deosebit îl are maestrul Cornel Ţăranu, care a pus cap la cap schiţele oratoriului, pierdut pentru câteva decenii, şi maestrul Sabin Păutza, care s-a ocupat de orchestrarea aestei minunate lucrări.

Această premieră mondială are aşadar loc la Berlin şi nu în România...

Întâietate are orchestra cu care am înregistrat CD-ul, de aceea premiera mondială are loc cu Rundfunk-Sinfonieorchster Berlin. În plus avem şi aceeaşi distribuţie: tenorul Tiberiu Simu, basul Alin Anca, soprana Rodica Vică şi baritonul Bogdan Baciu. Toţi patru au o carieră internaţională extraordinară şi mă bucur că-i avem din nou pe aceeaşi scenă împreună. Acest oratoriu, fiind în limba română, e foarte dificil de interpretat de voci care nu vorbesc nativ această limbă.

Să dirijez ansamblul RSB, cu muzicienii săi atât de implicaţi, e o reală plăcere. În plus e vorba de o lucrare de Enescu. Sunt atât de strâns legat de această muzică, am cercetat minuţios lucrările lui George Enescu, aşa încât e o mare bucurie pentru mine. 

 Aveţi experienţă deja cu orchestra berlineză. Există un alt mod de abordare a unei partituri de George Enescu de către muzicieni străini, care nu sunt familiarizaţi cu această muzică, care nu au crescut şi s-au format cu această muzică, aşa cum e cazul muzicienilor români?

Muzica e universală, nu aş spune că e un alt tip de abordare. Ceea ce constat e că în momentul de faţă există un foarte mare interes pentru muzica lui Enescu. În primul rând datorită Festivalului Internaţional „George Enescu” şi a unor dirijori precum Vladimir Jurowski care îl promovează puternic în lume. Orchestrele străine cer între timp lucrări de George Enescu.

E foarte interesant ceea ce spuneţi pentru că, în trecut, festivalul îi ruga pe muzicienii străini să interpreteze şi o compoziţie de George Enescu.

Aşa e. Dacă înainte era un fel de „obligaţie” în festival ca în programul muzicienilor străini să fie inclusă şi o piesă de Enescu, acum orchstrele străine insistă asupra acestui lcuru. O spun din proprie experienţă. Sunt orchestre din întreaga lume care îmi cer să interpretez Enescu – de la Berlin la Londra sau Moscova, în Canada, Singapore ş.a.m.d. E extraordinar faptul că orchestrele cer acest lucru.

Universul muzical enescian revine în forţă pe marile scene ale lumii. Asistăm la o adevărată renaştere a muzici lui Enescu.

Nu ştiu dacă e vorba de o renaştere, ci mai degrabă de o naştere... Din păcate, Enescu - compozitorul, nu interpretul -  a fost subapreciat multă vreme. Din varii motive. Actualmente, însă, muzicienii şi publicul – o dovedeşte şi succesul repurtat la Filarmonica din Berlin de Vladimir Jurowski şi RSB cu Simfonia a III-a - înţeleg că Enescu e un compozitor de certă valoare, un muzician de geniu, care merită cunsocut mult mai îndeaproape.

Purtăm această discuţie la doar câteva minute după ce s-au stins aplauzele prelungite şi strigătele entuziaste de „bravo” ale publicului din sala Filarmonicii berlineze, unde Rundfunk-Sinfonieorchester a interpretat capodopera enesciană Simfonia a III-a, o partitură extrem de complexă. Cum vi s-a părut desluşirea acestei partituri de către orchestra berlineză?

Când a fost interpretată la Bucureşti, în prima parte a Festivalului Enescu, eram la Moscova. Simfonia a III-a este una din cele mai complexe partituri ale secolului 20, nu doar din creaţia enesciană. Iar interpretarea la care am asistat la Berlin este una dintre cele mai bune pe care le-am auzit vreodată live, dacă nu chiar cea mai bună. Maestrul Jurowski are o viziune extrem de clară, extrem de bine canalizată pe expresia lui Enescu. Tot coloritul acesta special, toată paleta aceasta de stări s-a regăsit în concertul RSB, avându-l la pupitru pe maestrul Vladimir Jurowski. Foarte importantă de menţionat mi se pare prezenţa Corului Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, condus de domnul Iosif Prunner.