Maroc: Mini-reformele nu mai sunt de ajuns
27 noiembrie 2011
Regele Marocului se deosebeşte pozitiv, în numeroase aspecte, de alţi lideri arabi. În comparaţie cu foştii dictatori Hosni Mubarak, Ben Ali şi Muammar el-Ghaddafi, Mohammed al VI-lea este respectat de poporul său. Este un suveran modern faţă de omologul din Arabia Saudită. Şi este mai deştept decât preşedintele sirian Bashar Al-Assad, pentru că a recunoscut din timp că doar reformele pot să îl menţină la putere.
Situaţia din Maroc este una specială în contextul aşa-numitei "primăveri arabe". Pe de o parte, protestele de acolo nu au fost reprimate sângeros, cum s-a întâmplat în Siria, Yemen sau Bahrain. Pe de altă parte, regele nu a încercat nici să cumpere loialitatea cetăţenilor săi cu cadouri în bani, cum se întâmplă în Arabia Saudită.
Suveranul marocan a găsit un răspuns politic la problemele sociale tot mai mari: a reformat Constituţia, a permis poporului să se pronunţe prin referendum cu privire la aceste schimbări şi a convocat alegeri anticipate.
Alegeri prin voia Maiestăţii Sale
Totuşi nu putem vorbi încă de o democraţie adevărată în Maroc. Regele a identificat însă corect semnele timpului şi a reacţionat ca atare, permiţând populaţiei să vină să voteze.
Regelui i-a lipsit până acum curajul să continue în mod semnificativ procesul de reformă. El rămâne liderul suprem al armatei, justiţiei şi politicii externe. Mai mult, înainte de scrutin, numeroşi activişti pentru democraţie au fost arestaţi.
Ca şi în Tunisia, un partid islamist a adunat cele mai multe voturi. Este vorba de PJD - „Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare". Formaţiunea este considerată loială regelui şi relativ moderată. Marocul este însă un alt exemplu că de schimbările social-politice din ultima vreme din lumea arabă tind să profite forţele religioase conservatoare, şi nu "generaţia Facebook“, care a iniţiat revoluţiile.
Un alt semn îngrijorător este participarea extrem de scăzută la urne. O mare parte a populaţiei a respectat astfel, conştient sau nu, apelul de a boicota scrutinul, lansat de diverse partide democratice sau de alte formaţiuni islamiste. Ceea ce demonstrează că numeroşi marocani se îndoiesc că asemenea alegeri sunt destul pentru a reduce corupţia, sărăcia, şomajul ridicat în rândul tinerilor şi lipsa perspectivelor.
Presiunea socială va creşte
Până acum, regele Mohammed al VI-lea a reuşit să redirecţioneze nemulţumirile populaţiei de la persoana sa la politicienii aleşi. Dacă aceeaşi mişcare îi va reuşi acum şi cu islamiştii care tocmai au câştigat puterea rămâne de văzut.
Aceştia s-au declarat în campania electorală moderaţi şi loiali regelui. Nu doar suveranul ci întreaga comunitate internaţională trebuie să-i accepte acum ca parteneri de dialog. Islamiştii au promis multe înainte de vot, acum au şansa să arate că îşi respectă cuvântul.
Presiunea şi frustrarea populaţiei marocane sunt aşteptate să crească, date fiind condiţiile economice şi sociale din ţară. Emigrarea spre Europa va rămâne de asemenea un fenomen răspândit în Maroc. Pe termen lung, regele nu va mai putea să rezolve aceste probleme cu mini-reforme. El trebuie să devină şi mai curajos.
Autor: Rainer Sollich/os
Redactor: Robert Schwartz