Morții solitari ai Germaniei

Nimeni nu i-a simțit lipsa, nimeni nu l-a căutat. Un bărbat de 46 de ani a murit singur într-un apartament modest în Gelsenkirchen, un oraș din regiunea Ruhr, principala zonă industrială a Germaniei. Au trecut mai mult de opt luni până când a fost găsit trupul său neînsuflețit. Când vorbește despre sfârșitul solitar al acestui om, vocea Zuzannei Hanussek își pierde, dintr-o dată, energia și optimismul. "Sunt șocată că adesea nici măcar vecinii nu observă nimic sau rămân indiferenți. Există tot mai mulți oameni care dispar, pur și simplu, din societatea noastră, fără ca acest lucru să intereseze pe cineva. Nu numai moartea lor trece neobservată, ci și viața pe care au dus-o", spune pastorul evanghelic în dialog cu DW.            

Zuzanna Hanussek nu știe decât două lucruri despre bărbatul din Gelsenkirchen: cum îl cheamă și unde a locuit. Nu a fost găsită nicio rudă, niciun prieten sau coleg, iar vecinii nu au putut - sau nu au vrut - să spună mai multe despre el. La cimitirul din Gelsenkirchen-Buer, pastorul evanghelic Zuzanna Hanussek i-a oferit un ultim omagiu, alături de un preot catolic, în cadrul unei înmormântări plătite de administrația locală. 

Nu există statistici la nivel național despre acest tip de înmormântări, a explicat pentru DW Stephan Neuser, secretarul general al Asociației germane pentru servicii funerare: "Dar din moment ce peste 81 la sută dintre companiile de servicii funerare din Germania fac parte din asociația noastră, observăm toate evoluțiile legate de înmormântări și putem spune că numărul celor plătite din bani publici a crescut, mai ales în aglomerările urbane din Germania."

Această evoluție e deosebit de dramatică la Hamburg, al doilea oraș german ca mărime după Berlin. Potrivit unei statistici redactate de asociația cimitirelor din Hamburg, numărul înmormântărilor finanțate de administrația locală s-a dublat între 2007 și 2017, ajungând la peste 1.200 în anul trecut. În aceeași perioadă, administrația locală a metropolei Köln a înregistrat o creștere de la 486 la 636, iar administrația pentru sănătate a senatului din Berlin a declarat pentru DW că numărul înmormântărilor fără familie a crescut de la 1.979 în 2012 la peste 2.300 în 2016.

Izolare și sărăcie    

"Una dintre explicațiile pentru această evoluție e faptul că tot mai mulți germani ajung la vârste foarte înaintate, adesea sunt singuri când mor", spune Stephan Neuser. El mai subliniază că problemele financiare privind organizarea unei înmormântări sunt mai mari decât în trecut, pentru că, din 2004, casele de asigurări de sănătate de stat nu mai oferă niciun sprijin financiar pentru funeralii. În prezent, rudele de gradul I au obligația să suporte cheltuielile unei înmormântări (într-o ordine pe care o stabilește fiecare dintre landurile federale). Cine are un venit prea mic pentru a-și permite aceste cheltuieli, poate să solicite un ajutor financiar din partea oficiului de asistență socială - un caz în care se vorbește despre o "înmormântare socială", explică Stephan Neuser. Administrația locală finanțează complet o înmormântare doar în cazul în care nicio rudă a persoanei decedate nu preia responsabilitatea pentru funeralii în decursul unei perioade prestabilite de autorități. Cauzele principale sunt izolarea și sărăcia, spune Zuzanna Hanussek. Uneori, rudele sărace ale persoanei decedate se sfiesc să solicite o înmormântare socială "pentru că există multe dificultăți, procedurile necesare durează mult și trebuie verificate de autorități toate documentele privind veniturile". În acest context, există persoane care nu reușesc, pur și simplu, să se ocupe de înmormântare în perioada de timp prestabilită de autorități.Autorităților locale decid cum sunt înmormântate persoanele fără rude, dacă va aminti cel puțin o simplă piatră de numele defunctului sau nu. Din 2014, la Hamburg există niște monumente funerare simple pentru acești morți, cu numele, data nașterii și data decesului. Odată pe an, în duminica în care creștinii evanghelici din Germania și Elveția își comemorează morții (anul acesta, pe 25 noiembrie), preotul citește lista cu numele celor înmormântați fără familie la biserica St. Petri din Hamburg. Stephan Neuser amintește că și angajații firmelor de servicii funerare cărora le revine trista sarcina de a-i înmormânta pe cei mai singuri dintre germani organizează anual o ceremonie comemorativă specială. La Gelsenkirchen, numele acestor morți sunt gravate pe niște pietre (așa-numitele "Ruhesteine", în traducere: pietre de odihnă), costurile nu sunt suportate însă de autoritățile locale, ci de inițiativa Ruhesteine e.V., care e finanțată prin donații. Printre fondatorii acesteia se numără și Zuzanna Hanussek.  

"Acordați-le atenție semenilor voștri"

Oameni dedicați ca pastorul din Gelsenkirchen își doresc ca cei mai solitari morți ai Germaniei să nu fie uitați complet. În predicile lor, Zuzanna Hanussek și omologul ei catolic nu pot să spună prea multe despre persoana decedată, se știe prea puțin despre viața acesteia. "În cadrul acestor înmormântări, le amintim oamenilor să le acorde atenție semenilor lor, spre exemplu în cartierul în care locuiesc", spune pastorul. Zidurile izolării pot fi dărâmate pentru a preveni tragedii de felul morții solitare a bărbatului din Gelsenkirchen. Fiecare poate să schimbe ceva, chiar și prin gesturi foarte simple, cum ar fi un salut prietenos adresat vecinilor. Pentru a-i ajuta pe oameni să se apropie, Zuzanna Hanussek a inițiat proiectul "Vecinii își ajută vecinii" în cartierele deosebit de sărace ale orașului Gelsenkirchen, în care trăiesc multe persoane singure: "Într-o primă fază, o asistentă socială vine în mod regulat în fiecare apartament, în următoarea fază, organizăm întâlniri pentru vecini. După ce se întâlnesc de câteva ori în acest cadru, ei încep să lege relații - dar am observat că nu o fac din proprie inițiativă." Un alt proiect inițiat de Zuzanna Hanussek e o cafenea gratuită, unde persoanele sărace, care nu își permit să iasă într-un local obișnuit, se pot întâlni de două ori pe săptămână: "Știu că nu poți să salvezi lumea cu așa ceva, dar e o încercare de a-i ajuta pe oameni să nu se mai simtă izolați."