Opinie: Cum scapă politicienii corupți basma curată

După ce Comisia Europeană a anunțat la mijlocul lunii septembrie că închide în mod oficial MCV pentru România și Bulgaria, președintele Klaus Iohannis a declarat la o reuniune organizată de ministerul Justiției că „am parcurs, ca stat european, o perioadă în care democrația românească s-a maturizat, iar sistemul judiciar s-a consolidat, şi-a creat acei anticorpi atât de necesari în orice societate modernă, dezvoltată“.

Sigur că din discursul președintelui nu putea să lipsească formularea „nu este momentul să încetinim lupta anticorupției”. Numai că, odată cu plecarea Laurei Codruța Kövesi din fruntea DNA, numărul dosarelor de corupție s-a diminuat tot astfel cum s-a micșorat și valoarea bunurilor puse sub sechestru asigurator. 

Fosta șefă a DNA a lăsat în urmă recuperarea de către stat a unui miliard de euro de la infractorii care au fost condamnați definitiv, mulți dintre ei politicieni cu funcții importante în partide, parlamentari, miniștri, președinți de consilii județene, așa-numiții „baroni“, primari. 

Până acum, instituțiile abilitate au recuperat doar 10 la sută din prejudiciu. Un exemplu grăitor este cel al patronului trustului Intact Dan Voiculescu, condamnat în 2014 la zece ani de închisoare în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Agricole (ICA). Din prejudiciul de 80 de milioane de euro, care a fost cea mai mare despăgubire pronunțată de o instanță într-un dosar întocmit de DNA, statul a recuperat doar 18 milioane.

Eurobarometrul pe tema corupției realizat anul trecut la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene arată că cea mai mare parte a românilor sunt îngrijorați de corupția endemică din România, dar cu toate acestea 37 la sută dintre participanții la sondaj au recunoscut că ar da șpagă funcționarilor publici sau politicienilor pentru a obține diverse avantaje. Potrivit sondajului, media la nivel european este de 17 la sută.

Încrederea în parlamentari, guvern și partidele politice a scăzut de la un an la altul, pe măsură ce corupția de pe scena politică a ajuns să fie percepută de tot mai mulți dintre români: 41 la sută consideră că politicienii sunt corupți, iar 44 la sută indică fenomenul corupției din interiorul partidelor politice.

Cu toate acestea, o serie de politicieni continuă să fie aleși fie în parlament, fie în administrația locală, chiar dacă sunt anchetați sau judecați pentru fapte de corupție. Legea le permite să ocupe funcții publice până când instanțele de judecată îi trimit la închisoare. Cazul primarului municipiului Baia Mare Cătălin Cherecheș este emblematic. La alegerile locale din 2016, Cherecheș a fost reales în funcția de primar cu 70% din voturi, deși se afla în închisoare.

Nu invoc aici lipsa de morală a politicienilor cercetați penal, ar fi un nonsens, ci autismul moral al votanților din parohiile politice. Oamenii știu bine, și nu din ce se zvonește, ci din ceea ce văd cu ochii lor, că cei pe care îi votează și-au făcut averile nu din veniturile de bugetari, ci din furturi și concubinaje cu afaceriști care câștigă contracte de milioane de euro prin licitații trucate, din trafic de influență, din implicarea în rețele mafiote. Sloganul la ordinea zilei este: „Fură și el, dar și face pentru orașul/comuna noastră“. În acest fel, bogații ajung tot mai bogați, pe când săracii luptă tot mai greu cu sărăcia.

De-a lungul anilor, sute de primari au fost anchetați pentru fapte de corupție, zeci de membri ai guvernului și parlamentului, zeci de președinți de consilii județene. Nici jumătate din dosarele care au ajuns în instanță nu au fost soluționate cu trimiterea în judecată a celor incriminați pe baza rechizitoriilor întocmite de procurori. În multe cazuri faptele de corupție s-au prescris după ani de zile de tergiversare a proceselor. 

În alte cazuri rechizitoriile au fost retrimise de instanțele de judecată procurorilor pentru a fi completate cu noi date incriminatoare. Acele rechizitorii pe care instanțele de judecată le-au considerat neconcludente fac parte din tactica unor procurori de a tergiversa procesele. În urma unei directive propuse în 2014 de eurodeputatul Monica Macovei, Parlamentul European a legiferat confiscarea extinsă a averilor ilicite. Abia după 6 ani, în 2020, Parlamentul României a votat o lege care să implementeze această decizie pentru a evita sancțiunile Comisiei Europene. 

În esență, legea prevede confiscarea și a altor bunuri decât cele care au făcut obiectul unei condamnări pentru o faptă de corupție dacă instanța decide că acestea provin din săvârșirea altor infracțiuni, precum și confiscarea bunurilor pe care infractorii le transferă către alte persoane, până la rudele de gradul trei. Aici s-ar fi încadrat perfect celebrul dosar „mătușa Tamara“ în care au fost implicați Adrian Năstase și soția sa, căreia Tamara Cernasov i-ar fi lăsat înainte de moarte tablouri și bijuterii în valoare de 400.000 de dolari. Însă în această speță fostul premier a scăpat basma curată.

Cu toate că legea confiscării extinse a averilor ilicite este în vigoare de trei ani, „mătușa Tamara“ se află și acum printre noi. În multe cazuri, declarațiile de avere ale demnitarilor conțin donații de sute de mii de euro din partea unor rude care nu au după ce bea apă, în timp ce Agenția Națională de Integritate tace de ani de zile.