Despre Brexit ca moştenire toxică a Theresei May

Și așa pleacă Maybot dansând mai departe spre ceea ce îi va rezerva viitorul. Cât despre viitorul țării ei, pe care insistă că ar iubi-o, acesta este și mai nebulos, dacă nu chiar sinistru, din cauza modului în care ea a gestionat procesul de Brexit: derutant, polarizant, înșelător.

Dar nu a fost vorba doar de iluzia ei cum că ar putea să obțină "cel mai bun lucru pentru țara ei." Ci a fost mai mult felul în care s-a prezentat, atât la Bruxelles, cât și în Camera Comunelor. Se spune că aparențele sunt înșelătoare, dar impresia dată public de politician rece și rigid, precum și imaginea constantă de iepure prins în lumina farurilor nu au ajutat-o defel în tentativa de a se face plăcută unei țări tot mai divizate și polarizate.

Iar eu nu prea am mare încredere în cineva care se confesează că lucrul cel mai "obraznic" pe care l-ar fi făcut în copilărie ar fi fost să alerge prin lanurile de grâu.

O eroare de premier

Într-o singură mișcare, ea și-a decis nu doar propriul destin politic, dar probabil și soarta mai multor generații, declarând: "Niciun acord de Brexit este o variantă mai bună decât un acord prost." În cel mai bun caz, a fost o declarație total iresponsabilă. În cel mai rău caz, este impardonabilă folosirea autorității funcției de șefă a guvernului pentru a valida o astfel de aberație.

Ca britanic care trăiește și lucrează în Germania, nu am ghinionul de a mă trezi în fiecare dimineață cu sentimentul deprimant de a locui într-o țară care se scufundă. Dar am fost la Londra pentru primul marș People's Vote din octombrie 2018 și am simțit furia, disperarea, dar și determinarea sutelor de mii de oameni, tineri și bătrâni, care luptau pașnic pentru a încerca să evite dispariția lor și a țării mele într-un vortex al unei găuri negre.

May și, să nu uităm, liderul laburist Jeremy Corbyn, care este pe măsura doamnei May în ceea ce privește incompetența, au ales să ignore voința poporului. Nu se potrivea cu versiunea lor a ceea ce ar fi fost această voință a poporului, și anume a celor care au votat în 2016 în favoarea părăsirii UE. Dar ultimii trei ani au dus la o schimbare clară în percepția și atmosfera publice, ca rezultat al modului dezastruos în care May a gestionat Brexitul. Dacă ar avea din nou ocazia de a se pronunța azi, mulți din cei care au votat pro-Brexit ar vota acum să rămână în UE.

Culeg ce au semănat

Luându-și rămas bun, May a spus că este mândră că a putut să-și servească țara. Nu sunt sigur la ce serviciu mai exact s-a referit. Deserviciul ei a fost să lase țara mai divizată și polarizată ca oricând. O țară care a devenit aproape imposibil de guvernat.

Acum că va avea ceva timp la dispoziție, May ar putea să-l caute pe predecesorul ei David Cameron, de la care a moștenit această dezordine, dar pe care a reușit să-l depășească în incompetență, și să stea de vorbă cu el la umbră în grădină despre cum au reușit să conducă o țară în ruină.

Din păcate, nici ea, nici Cameron nu vor fi cei care vor avea de plătit pentru oalele sparte. May va rămâne în istorie ca unul din cei mai slabi șefi de guvern din câți au existat în Marea Britanie – lucru deloc neglijabil, având în vedere performanțele proaste ale unora dintre predecesorii ei. Următorul premier va avea sarcina de a încerca să salveze țara ajunsă în adâncurile întunecate sau de a o împinge și mai mult în ele.

Și acum, în timp ce scriu ultimele rânduri ale acestui text despre doamna May cea dansatoare, trebuie să recunosc că aproape simt nevoia să-i strig, gândindu-mă la toate combinațiile posibile și la cele mai proaste variante de posibili viitori înlocuitori: "totul este iertat, te rog hai înapoi". Dar aveți dreptate, nici măcar nu merită să ne gândim la așa ceva.