Opinie: Și curaj, și frustrare la summitul UE

Frustrarea este mare în rândul țărilor candidate la aderare din Balcanii de Vest. Li se promite de decenii integrarea europeană, dar nu se întâmplă nimic, din diverse motive. Brusc, în fața lor ajung Ucraina și Republica Moldova. Acestea primesc în timp record statutul de țări candidate la aderare. 

Frustrarea este de înțeles, dar se bazează pe impresii greșite. Extinderea UE va fi în viitor un proces marcat de geopolitică, pentru a contracara ambițiile imperiale ale președintelui rus. Nu mai merge ca până acum - în cazul Balcanilor de Vest și, în mare parte, al Turciei - prin apropierea politică și economică a statelor candidate de standardele societăților din Uniunea Europeană.

Un risc necesar

UE a schimbat total premisele aderării prin decizia istorică de a deschide negocierile de aderare cu o țară cu suprafață imensă și aflată în război cum este Ucraina. Este un risc politic, este de părere experimentatul ministru luxemburghez de Externe Jean Asselborn. Un risc necesar. Cei care nu prea ar vrea acum să riște așa de mult, ca Franța, Olanda, Portugalia și Germania, se consolează cu gândul că pasul adoptat joi nu costă deocamdată nimic și că aderarea la UE a Ucrainei va fi precedată probabil de mulți ani de negocieri, deci este doar o posibilitate cândva în viitor.

Pasul istoric se va reflecta pozitiv pe termen mediu și asupra candidaților din Balcani. Prioritatea Uniunii în prezent este de a limita influența Rusiei și Chinei în regiunea balcanică. Criteriile de admitere, până acum foarte stricte, vor fi ceva mai relaxate.

Opoziția enervantă și inutilă a Bulgariei trebuie depășită rapid. Nu se poate ca o țară membră să ia ostatic procesul de aderare din motive de dificultăți politice interne. Dar nu doar Bulgaria, ci și Grecia și Franța au blocat anterior procesul de aderare cu un veto.

Țările din Balcani trebuie să-și rezolve singure problemele

Totuși, problemele de până acum din procesul de integrare a Balcanilor de Vest sunt doar parțial din vina UE. Cele mai mari obstacole trebuie înlăturate chiar de țările candidate din Balcani. UE nu le poate impune o democrație stabilă, respectarea statului de drept, rezolvarea problemelor cu vecinii. Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Serbia și Albania au încă multe de făcut la aceste capitole.

Ar fi fost bine ca restul de 26 de țări membre să se impună în fața Bulgariei și să fi aprobat demararea de negocieri de aderare și cu Macedonia de Nord și Albania. Principiul unanimității a împiedicat din păcate un astfel de deznodământ. Summitul de la Bruxelles a fost, în acest aspect, o nouă șansă ratată de a impulsiona eforturile țărilor balcanice. Se transmite însă un mesaj puternic în direcția Rusiei: UE este pregătită, în ciuda tuturor dificultăților, să sară peste propria umbră și să primească Ucraina în blocul comunitar. Iar Moscova nu poate împiedica acest lucru.

Presiune de reformă și asupra UE

Este evident că acest pas curajos va schimba Uniunea. Ea trebuie să devină mai capabilă de extindere. Trebuie să-și eficientizeze procesele decizionale. Altfel, nu poate primi niciun membru nou. Se știe deja că așa stau lucrurile, dar nu s-a făcut nimic în acest sens în ultimii ani. În ultimii 15 ani, numărul euroscepticilor a crescut în țările din UE, pe fundalul crizei financiare, a datoriilor, a refugiaților. Și aceste evoluții au slăbit capacitatea de extindere a Uniunii. Rămâne încă neclar dacă actualul șoc geopolitic provocat de războiul Rusiei în Ucraina va schimba acest trend sau îl va adânci și mai mult.

UE trebuie să reușească de data aceasta mai bine decât în cazul Turciei. O țară tot așa uriașă, care ar fi urmat să fie primită în 2005 tot pe fondul unor motivații geopolitice. În decursul îndelungatului proces de aderare, Turcia a căzut însă sub controlul taberei autocrate și nu are nicio șansă în viitorul apropiat de a adera la UE. Acest lucru nu are voie să se repete acum cu Ucraina.