Un nou început în Balcanii de Vest

Deja de două ori consecutiv în decursul ultimelor două săptămâni, mii de sârbi au ieşit sâmbătă în stradă, blocând poduri, autostrăzi şi intersecţii pentru a protesta împotriva unei legi de înlesnire a exproprierilor. Fundalul este următorul: compania minieră multinaţională Rio Tinto vrea să exploateze în vestul Serbiei o uriaşă mină de litiu, cu urmări potenţial fatale pentru mediu. Concernul este sprijinit în acest sens de regimul preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vucic. Imagini realizate la prima demonstraţie care a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie, înfăţişează grupuri de bătăuşi mascaţi care au atacat protestatarii cu bâte. Evident, ei au fost trimişi acolo de guvern.

Aceste imagini mi se par prea bine cunoscute. Deja cu cinci ani în urmă bărbaţi mascaţi au demolat cu utilaje grele case din centrul Belgradului în toiul nopţii, pentru a face loc unui uriaş proiect imobiliar denumit "Belgrade Waterfront". De atunci malul râului Sava este mutilat de blocuri finanţate din Emiratele Arabe Unite, prin înţelegeri mai mult sau mai puţin transparente.

Trupe de bătăuşi păzesc şi portretul fostului general sârbo-bosniac Ratko Mladic, care a apărut brusc în vară pe faţada unei case din Belgrad. Huliganii au împiedicat orice încercare a unor belgrădeni, între care şi colegi şi prieteni de-ai mei, de înlăturare a acestei glorificări a unui criminal de război condamnat în instanţă. Aceşti tineri îmbrăcaţi în hanorace cu glugă, care adesea urlă în tribune la meciurile de fotbal, au devenit demult uneltele regimului Vucic.

Proiecte prestigioase, sprijin internaţional

În Serbia s-a instaurat frica. Mass media independente abia dacă mai există, criticii sunt defăimaţi iar opoziţia este acuzată de trădare de patrie. Atunci când critic guvernul din Serbia sunt calificat drept "lobby-ist albanez". Într-un astfel de climat mulţi nu mai îndrăznesc să-şi exprime nemulţumirile. Cu atât mai încurajatoare sunt actualele proteste de mediu împotriva proiectatei mine de litiu, cele mai ample din ultimii ani împotriva regimului Vucic. Ele sunt importante şi fiindcă au loc nu doar la Belgrad ci şi în alte oraşe mai mici, în care vocile critice răzbat mai puţin.

Concomitent este fatală încredinţarea multor sârbi, pe drept cuvânt, că Vucic se poate baza pe sprijin din vest, mai ales din Germania. Mulţi presupun că fosta cancelară Angela Merkel a sprijinit mina de litiu. La urma-urmei, de acolo urma să provină materia primă pentru bateriile maşinilor electrice, inclusiv "Made in Germany". Preşedintele Vucic reuşeşte să-şi asigure sprijin internaţional prin astfel de proiecte de prestigiu.

Serbia s-a transformat într-o dictatură cu sprijin german

În aceleaşi condiţii lipsite de transparenţă ca şi proiectul minei de litiu, construcţia metroului din Belgrad va fi încredinţată unui consorţiu francez. Investitori din China şi Emiratele Arabe Unite au pus mâna prin înţelegeri netransparente pe fabrici şi terenuri de mare valoare din Belgrad. La rândul ei, Rusia este lăsată să domine sectorul energetic. În acest joc nu este vorba doar de influenţă economică, distrugerea mediului sau corupţie, ci şi de credibilitatea Uniunii Europene. Rusia şi China nu manifestă interes pentru democraţie şi statul de drept. Dar în Germania ar trebui ca acestea să nu fie atât de uşor date uitării.

Se poate între timp afirma fără greş că Serbia a alunecat într-o dictatură. Această alunecare s-a petrecut şi cu sprijin german. Angela Merkel l-a ţinut pe Vucic mereu în braţe. De exemplu ea l-a primit pe Vucic în Cancelaria Federală din Berlin în aprilie 2017, cu doar câteva zile înainte de a fi ales preşedinte. Pe drept cuvânt fotografiile realizate atunci au fost privite ca sprijin german acordat candidatului Vucic.

Un deceniu de mediere, nicio soluţie

Noul guvern german ar avea acum ocazia să pornească un nou început în politica sa pentru Balcanii de Vest. Pe Vucic poziţia necritică faţă de persoana şi politica sa l-a încurajat să controleze presa tot mai accentuat. Între timp toate trusturile mari de presă din Serbia se află sub control guvernamental absolut. Din cele 168 de oraşe şi comune din ţară, partidul guvernamental şi aliaţii săi controlează 161, plus toate instituţiile de stat, fără excepţie.

Multă vreme UE şi Germania s-au iluzionat că Vucic este partenerul ideal pentru găsirea unui compromis în privinţa Kosovo. Dar şi după 10 ani de mediere, UE nu a reuşit să se apropie de o soluţie. În schimb, Vucic a arătat cu trei ani în urmă ce vrea: retrasarea frontierei. Pentru o vreme, el s-a apropiat periculos de acest obiectiv, graţie sprijinului primit din partea fostului preşedinte al SUA, Donald Trump, al unor state membre ale UE şi a fostei înalte reprezentante pentru politica externă a UE, Federica Mogherini. Din fericire, Merkel nu s-a lăsat convinsă de aceste planuri.

Germania nu este un aliat pentru mai multă democraţie

Dar Vucic poate trăi foarte bine cu status quo-ul actual. Şi ar fi naiv să se creadă că un autocrat ca el ar accepta cândva un compromis cu Kosovo. De aceea ar fi important ca noua ministră de Externe, Annalena Baerbock, să adopte o linie mai critică, restabilind încrederea cetăţenilor sârbi în UE.

Dacă la protestele trecute din Serbia şi din alte ţări ale Balcanilor de Vest am văzut mereu şi steaguri ale UE, auzind şi scandări pro-europene, acestea au dispărut acum complet. Mulţi văd Germania şi UE ca păstrătoare ale status quo-ului actual, şi nu ca pe nişte aliaţi pentru mai multă democraţie. Iar faptul că preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a elogiat reformele guvernului cu prilejul vizitei sale la Belgrad, cu două luni în urmă, distruge credibilitatea UE. În cele din urmă faptul că UE şi Germania ezită să ia o poziţie critică faţă de guvernul sârb le dăunează cetăţenilor sârbi, care se simt tot mai abandonaţi. De aceea este încurajator că acordul de coaliţie al noului guvern german cere întărirea statului de drept în statele membre ale UE. Această claritate ar putea fi de ajutor şi în procesul de integrare europeană a Balcanilor de Vest.

Naţionalismul nu mai trebuie recompensat

Noul guvern german ar trebui să aibă şi curajul de a repune în mişcare procesul de aderare la UE, care este în prezent blocat. Acordul de coaliţie se pronunţă pentru ţelurile existente ale politicii germane pentru UE şi Balcanii de Vest, deci pentru începerea negocierilor de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord, care sunt în prezent blocate de către Bulgaria, pentru desfiinţarea vizelor în cazul Kosovo, blocate în prezent de Franţa şi Olanda, şi pentru un dialog între Serbia şi Kosovo. Toate acestea sunt obiective înalte, dar întrebarea e următoarea: va investi noul guvern german suficient capital politic şi energie pentru a urni lucrurile din loc?

O continuare a liniei de până acum ar fi fatală, fiindcă nu se va întâmpla nimic în afară de unele declaraţii de intenţii. Pe de-o parte Germania, împreună cu alte state ale UE, ar trebui să exercite mai puternic şi mai clar influenţă asupra statelor-membre care blochează procesul de aderare. Mai ales blocada instituită de Bulgaria împotriva Macedoniei de Nord cere o linie clară din partea celorlalte 26 de state membre. Bulgaria cere Macedoniei de Nord să recunoască faptul că propria limbă şi istorie sunt o variantă a celor bulgare. Acesta este exact naţionalismul pe care UE trebuie să-l depăşească în loc să-l recompenseze. Un veto exprimat de un stat membru al UE împotriva începerii negocierilor de aderare este pe această bază penibil pentru credibilitatea UE. De asemenea, Germania ar trebui să convingă scepticii faţă de liberalizarea regimului vizelor pentru cetăţenii kosovari. Există parteneri în UE şi în SUA pentru o astfel de linie clară, dar fără participarea activă a Germaniei nu se vor obţine reuşite. Prima ocazie a noului guvern german de a-şi transpune în practică crezul în democraţie şi statul de drept va fi în Balcanii de Vest.

Florian Bieber este profesor de istorie şi politică a Europei de Sud-Est la Universitatea Karl Franzens din Graz. El coordonează "Balkans in Europe Policy Advisory Group" (BiEPAG), o iniţiativă de consiliere politică implicată în democratizarea şi integrarea europeană a regiunii Balcanilor de Vest