Roma sub supraveghere

"Italia este prea mare pentru a cădea", spuneau, nu cu multă vreme în urmă, unii comentatori. Săpând uşor la temelia bugetului italian, încă un adevăr îşi face loc în prim-planul europen: Italia este prea mare şi pentru a fi salvată. Motiv pentru care unii analişti sunt de părere că, în loc de a începe să taie în carne vie cheltuielile publice şi să privatizeze companii de stat cu nemiluita, Roma ar trebui mai degrabă să-şi reformeze justiţia.

După multe tatonări şi şuşoteli pe holurile instituţiilor europene, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy i-au recomandat cu glacial respect lui Berlusconi să mai taie din cheltuielile publice ale Italiei.

Premierul italian a luat act de cerinţele franco-germane şi a declarat, fără să stea pe gânduri, că Italiei îi merge foarte bine, respectiv că "datele fundamentale ale ţării noastre sunt foarte solide".

Şi totuşi, un pic mai târziu, Il Cavaliere prezenta o deloc scurtă listă cu reforme şi domenii în care se pot face economii, invitând inspectorii Comisiei Europene şi pe cei ai FMI să vină la Roma pentru a vedea cu ochii lor că Italia îşi respectă promisiunile.

Situaţia seamănă cu cea din Grecia, s-au grăbit unii analişti să declame. Nici gând, au replicat miniştrii de finanţe din UE, care au subliniat că Italia are totuşi în spate o economie foarte mare.

Să facem o mică incursiune în trecut. Cu zece ani în urmă, economia Italiei funcţiona de-a dreptul exemplar. Fie că vorbim despre educaţie, de sistemul de sănătate, de piaţa muncii sau despre infrastructură, Italia era solidă la toate aceste capitole, chiar mai solidă din unele puncte de vedere ca Germania. Să aibă vreo legătură cei zece ani de guvernare Berlusconi cu declinul actual al Italiei?

Unii analişti sunt de părere că aparatul de stat din Italia s-a degradat treptat din cauza nerespectării legilor şi a acutizării corupţiei. Aceste lucruri au erodat Italia fără ca populaţia sau străinătatea să îşi dea seama. Tocmai de aceea, nu puţini sunt cei care consideră că reformarea justiţiei ar trebui să fie prioritatea absolută a autorităţilor de la Roma.

Or, acest pas nu poate fi impus sau comandat de Bruxelles, ci trebuie făcut de fiecare ţară în parte.

Autor: Andreas Reuter / Vlad Drăghicescu
Redactor: Petre M. Iancu