Uneşte sau destramă?

De când cu criza financiară şi cea a datoriilor, şase din cele şaptesprezece state aparţinând zonei euro au guverne noi. În alte trei ţări urmează alegeri, preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, pune la îndoială capacitatea guvernului Berlusconi, iar în Franţa, dreapta lui Nicolas Sarkozy a pierdut majoritatea în Senat. De asemenea, criza euro provoacă dispute şi între membrii coaliţiei de la Berlin (CDU, CSU şi FDP).

Puteri stabile există acum în numai patru state europene: Luxemburg, Austria, Estonia şi Malta. O simplă privire pe harta politică a comunităţii monetare arată cât de dificil este consensul în privinţa măsurilor de combatere a crizei în condiţiile în care la masa negocierilor se tot aşează premieri noi.

Europenii - deopotrivă politicieni şi oameni de rând - aşteaptă, în continuare, un lider care să ştie ce e de făcut. Dar o asemenea persoană este greu de găsit, crede expertul în politica fiscală din Parlamentul European, social-democratul Udo Bullmann:

"Printre guvernanţii europeni există prea puţine personalităţi care au curajul să apară în faţa poporului şi să spună: Voi adopta măsuri nepopulare, dar este necesar să o fac! Sunt nevoit să forţez limitele pentru a vă putea promite un viitor mai bun. Prea puţini oameni politici au tăria să facă asta. De aceea, dacă nu suntem atenţi, în ochii altora va părea că Europei îi lipseşte misiunea istorică. Şi mă tem că există un sâmbure de adevăr."

De aceeaşi părere este şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Comisia şi-a pierdut din influenţă din cauză că guvernele statelor membre au exclus instituţiile comune de la planuri şi fonduri de salvare. În aceste condiţii, Comisia ar trebui să devină un guvern economic al comunităţii.

Solidaritatea nu e o stradă cu sens unic

Ţările solvabile din zona euro au refuzat să poarte povara datoriilor alături de statele aflate în impas. Dar pentru Germania, Olanda, Austria, Finlanda, Luxemburg şi Franţa solidaritate nu înseamnă numai o stradă financiară cu sens unic, de la nord la sud. Aceste state şi-au îmbunătăţit competitivitatea la timp şi nu vor să fie considerate acum nişte simpli maeştri ai cifrelor - susţine europarlamentarul Markus Ferber (CSU):

"Nici nu e de dorit o asemenea formă de solidaritate. Europenii din sudul continentului trebuie să facă reforme, să demonstreze că sunt pregătiţi să devină competitivi, nu să renunţe. Numai în aceste condiţii va exista solidaritate, altfel riscăm să ajungem la o uniune a transferurilor de ajutoare financiare din nord în sud. N-ar fi o perspectivă îmbucurătoare pentru contribuabilul german."

Preşedintele Parlamentului slovac, neoliberalul Richard Sulik, este de părere că statele mai puţin prospere n-ar trebui îndemnate să ajute ţările relativ bogate care acum se confruntă cu greutăţi. Grecia e o ţară falimentară şi singurul vinovat pentru situaţia în care a ajuns - susţine el:

"Gândiţi-vă cât de solidar este să-i spui pensionarului slovac următoarele: Stimate cetăţean, vom majora TVA-ul pentru ca, astfel, pensionarul grec să-şi poată încasa în continuare pensia de 1200 de euro lunar. Aşa ceva n-are nimic de-a face cu solidaritatea!"

Guvern economic - pro şi contra

Reducerea datoriilor Greciei, stabilizarea băncilor europene, fonduri de salvare suficient de mari pentru Italia şi Spania - în opinia experţilor acestea sunt soluţiile asupra cărora statele ar trebui să-şi dea acordul pentru funcţionarea, pe mai departe, a uniunii monetare.

După ce iniţial a ezitat, cancelarul Angela Merkel pare acum decis în favoarea unui guvern economic comunitar:

"Acolo unde constatăm că ceva nu mai funcţionează bine, cum ar fi uniunea monetară, n-ar trebui să respingem ideea de a face modificări. Numai din cauză că Tratatul de la Lisabona a fost încheiat atât de greu, n-ar trebui să spunem acum că nu mai revizuim nimic în următorii treizeci de ani."

O declaraţie prin care şefa Executivului german a tulburat apele în coaliţia de guvernământ: CSU nu doreşte ca Bruxelles-ul să capete mai multe competenţe, iar FDP îşi întreabă simpatizanţii în ce măsură resping sau acceptă fondul european de salvare.

Mai multă Europă ar putea duce la destrămarea coaliţiei de la Berlin. N-ar fi primul guvern care rupe rândurile, ci încă un guvern răpus de criza din zona euro.

Autori: Bernd Riegert, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident