Între costum și frac: Cristian Niculescu

DW: Cristian Niculescu, ne îndreptăm cu pași mari spre sfârșitul anului si cred că ar fi bine să încercăm un prim bilanț al ICR Berlin, mai ales că dumnevoastră ați fost numit director la mijlocul anului care tocmai se încheie. Încă o dată, felicitări și succes în tot ceea ce v-ați propus să faceți! Care au fost provocările cele mai interesante sau poate chiar spectaculoase în această scurtă perioadă de șase luni, în care practic ați schimbat fracul artistului, al muzicianului și pianistului concertist, cu costumul directorului ICR?

Cristian Niculescu: Am fost, pe de-o parte, onorat de această numire și de această încredere care mi s-a acordat. Pe de altă parte, cred că prin activitatea mea de până acum de artist și manager cultural, în paralel, fac onoare postului. Și sigur că am o mare răspundere, iar provocarea este de asemenea foarte mare. Mi-am propus de la bun început să contribui cu toate forțele la crearea unei noi imagini a acestei instituții culturale românești de la Berlin. Cunosc această instituție încă de la înființarea ei în anul 1999, urmărind activitatea și participând la evenimentele ICR în toți acești ani la Berlin. Aș vrea să nu delimităm totuși atât de clar schimbarea mea, pentru că nu o văd ca pe o predare a fracului în favoarea costumului de director. Îmi propun să îmbin cele două activități și să nu renunț la activitatea mea profesională de pianist concertist. Să nu renunț la activitatea mea nici pe perioada în care voi conduce această instituție. Obiectivele sunt foarte clare și anume de a duce acest institut într-un loc cât mai recunoscut în viața culturală berlineză, Berlinul fiind unul dintre cele mai mari centre culturale din Europa și chiar din lume. Consider că Institut Cultural Român trebuie să aibă o vizibilitate și o recunoaștere pe care le merită din plin. În acest sens, intenționez - și deja am început acest lucru - să colaborez cu instituții culturale de mare importanță din Germania, pentru a realiza proiecte comune. Deja în această jumătate de an am realizat multe proiecte, dintre care unele de mare rezonanță. Pot spune că sunt chiar mulțumit pentru acest început de mandat.

Atunci să vorbim despre aceste proiecte. ICR Berlin s-a implicat în organizarea unor evenimente importante, în cadrul cărora România s-a bucurat de o atenție deosebită.

În primul rând, România a fost invitată ca țară la două festivaluri de film internaționale de mare rezonanță. Pe lângă participarea la Berlinale, la care, de ani de zile, România este reprezentată la cel mai înalt nivel și a primit mai multe premii importante, printre care și Ursul de Aur, este vorba despre festivalul de film din Mecklenburg-Pomerania Anterioară - Film Fest de la Schwerin - , și festivalul filmului de la Cottbus. Sunt două festivaluri care au fost înființate după Căderea Zidului Berlinului, acum mai bine de 30 de ani, în regiunea de est a Germaniei și au devenit extrem de importante, mai ales festivalul de la Cottbus, care este dedicat filmului din Europa de Est. Prezența românească a fost substanțială și la Cottbus. Actorului Iulian Postelnicu i-a fost decernat premiul pentru rolul său în filmul ”Oameni de treabă” în regia lui Paul Negoescu din Cottbus.

În altă ordine de idei, au avut loc și câteva manifestări deosebit de importante pe plan muzical. Orchestra Română de Tineret, sub conducerea dirijorului Gabriel Bebeșelea, a fost invitată la Festivalul Schleswig-Holstein să susțină un concert în renumita Elbphilharmonie, Filarmonica din Hamburg, una din cele mai mari și importante săli de concert din Germania. Iar în aceste zile ne pregătim pentru a încheia anul cu un eveniment de asemenea deosebit.

Și asta chiar în ajunul Ajunului Crăciunului, adică în 23 decembrie.

Da, va fi un concert extraordinar, în care vor apărea pe scena Filarmonicii din Berlin Corul Filarmonicii "George Enescu" din București, dirijat de Iosif Ion Prunner, împreună cu Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Berlineze (Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin), condusă de maestrul Vladimir Jurowski, cel care a fost directorul artistic al Festivalului George Enescu între anii 2015-2021.

De altfel, în august 2022, la Berlin a avut loc o prezentare a Festivalului Enescu și am asistat la un moment special: predarea ștafetei între fostul director al festivalului, Vladimir Jurowski, și noul director, maestrul Cristian Măcelaru, dirijorul Orchestrei Radiodifuziunii din Köln (WDR Rundfunkorchester). A fost o întâlnire foarte emoționantă.

Doresc să vă mulțumesc și cu această ocazie pentru că ați acceptat invitația de a modera acest eveniment cu totul special. Deci pot să spun că sunt foarte fericit că am reușit aici, la Berlin, să îi avem pe ambii mari maeștri, Vladimir Jurowski și Cristian Măcelaru, pe podium, într-un moment în care practic s-a predat ștafeta directoratului artistic al festivalului. Am reușit să îi aducem împreună pe acești mari artiști care sunt legați de Festivalul Enescu, de muzica și cultura românească. Jurowski a contribuit foarte mult la prezentarea festivalului, la succesul festivalului în lume, devenit unul dintre primele cinci festivaluri importante, în acest timp, și prezentând în cele mai mari centre, cu cele mai renumite orchestre, muzica lui Enescu. Să nu uităm că el a prezentat la Londra, pentru prima dată, opera Oedipe, unde, de asemenea, a fost invitat Corul Filarmonicii "George Enescu" din București. Deci, există o lungă tradiție, o colaborare între Jurowski și corul din București, o mare apreciere. Apoi a prezentat în 2019 Simfonia a III-a de Enescu la Berlin. Cristian Măcelaru își propune să ducă mai departe realizările predecesorului lui, dar a anunțat și unele noi accente pe care vrea să le imprime festivalului. A fost, după cum ați spus, o întâlnire extrem de impresionantă între cei doi, care a avut loc aici, la Berlin, în Ambasada României. Această conferință de presă a fost urmată de un concert cu participarea unor laureați români ai Concursului Enescu, Ștefan Cazacu și Valentin Şerban.

Vorbind despre cultură, nu avem cum să ocolim un subiect mai spinos: bugetul. Vedem, de pildă, că aici, în Germania, mai ales în perioade de criză - și trecem acum printr-o criză politică, energetică, economică -  asistăm la reduceri de buget mai ales în domeniile educație și cultură. Am urmărit discuțiile din România legate de bugetul educației. S-a văzut în repetate rânduri că reducerile, mai ales în educație și cultură, nu constituie economii fabuloase în bugetul unui stat. În schimb, pagubele pe termen scurt, mediu și lung sunt imense. Așa numitul ”soft power” care pornește de la instituțiile de cultură ale unui stat este un element extrem de important în relațiile internaționale, mai ales în perioade de criză. Este foarte greu de înțeles de ce tocmai acolo se taie din buget pentru a petici finanțele celorlalte domenii. Cum poate reuși un Institut Cultural Român cu bugetul pe care îl are? Nu mă interesează suma, știm că bugetele sunt mici. Știm, însă, la fel de bine, cât de important este acest soft power care pornește de la un institut cultural. Cum reusiți să realizați toate proiectele dumneavoastră?

Nu este niciun secret că bugetele sunt mici. Vestea bună este că la anul va fi o majorare de buget - cât e de mare sau de mică, vom vedea. Eu mi-am făcut planul anual, bineînțeles, încercând să fac, pe lângă proiectele mai mici, câteva proiecte de anvergură. La sediul ICR Berlin vor fi expoziții permanente de fotografie, de artă plastică, vor fi întâlniri cu autori, prezentări de carte, concerte și prezentări de filme. Pe lângă acestea, vor fi proiecte mari, legate în primul rând de Capitala Culturală Europeană Timișoara 2023, de Festivalul George Enescu, de sărbătorirea a 300 de ani de la nașterea și 350 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir, care a fost o prezență importantă la Berlin, la începutul secolului al 18-lea. Sunt proiecte foarte mari și bineînțeles că nu ne putem încadra în bugetele care vor fi acordate. Din acest motiv, mi-a fost clar de la început că trebuie să colaborez cu parteneri germani, cu instituții culturale germane, și că trebuie găsiți și sponsori locali. Ceea ce mi se pare absolut normal. Dar bineînțeles că trebuie să îți propui acest lucru şi să-l realizezi.

Si trebuie să ai și relațiile, și legăturile necesare. Trebuie să îi cunoști pe oamenii cu care vrei să colaborezi, iar oamenii trebuie să te cunoască pe tine. Acesta ar putea fi avantajul dumneavoastră - sunteți ”berlinez” de vreo 30 de ani, ați susținut nenumărate concerte în marile săli ale capitalei germane, în multe alte orașe din Germania, ați organizat festivaluri și ați avut un studio propriu, în care ați organizat zeci de evenimente culturale. Este un avantaj, fără îndoială. Dar să revenim la programul anului viitor. Ce evenimente mai pregătiți, dincolo de cei trei ”piloni” amintiți - Timișoara 2023, Festivalul George Enescu și evocarea personalității savantului, muzicianului și omului politic Dimitrie Cantemir? 

În primăvara anului 2023 va avea loc, la Leipzig, o nouă ediție a Târgului internațional de carte, la care România va fi, din nou, prezentă. Intenționăm să organizăm mai multe evenimente culturale la Leipzig, în timpul și în jurul târgului de carte. Apoi, avem marele avantaj ca galeria de artă a ICR Berlin să fie într-o locație foarte vizibilă și foarte centrală. Mi-am propus să fac această galerie mult mai cunoscută, de a o integra în circuitul berlinez de galerii. Și anume, în primul rând în cele două mari evenimente, Gallery Weekend și Art Week. Tot orașul este în efervescență și toată lumea vine la Berlin să vadă artă plastică. Și mi se pare foarte important ca artiștii noștri, expozițiile noastre să fie văzute, să fie percepute de publicul larg și de publicul de specialitate.

Să revenim la evenimentul care ne va capta atenția pe tot parcursul anului: Timișoara 2023.

Vom avea expoziții cu artiști din Timișoara, vom avea concerte cu artiști din Timișoara  - și aici aș vrea să amintesc noul ansamblu Romanian Chamber Orchestra, înființat la Timișoara de către Cristian Măcelaru, care va avea o prezență la Berlin. Vor concerta aici muzicieni de jazz din Timișoara și vom avea, spre marea mea bucurie, ca invitat, Teatrul de Stat German, care este planificat să vină la Berlin, dar și la Karlsruhe și Gera, orașe înfrățite cu Timișoara.

Dar m-aș referi pe scurt și la un alt moment important, care a avut loc acum patru săptămâni aici, la Berlin. Am sărbătorit 100 de ani de la nașterea compozitorului grec originar din România, Iannis Xenakis. A fost unul dintre cei mai mari artiști ai secolului, care, din România, a plecat la Paris. În colaborare cu Institutul Francez și cu Institutul Grec, am organizat un eveniment dedicat compozitorului. Autorul și traducătorul german Ernest Wichner, originar din România, din Banat, a prezentat publicului istoria orașului Brăila, locul în care s-a născut Xenakis. De asemenea, a avut loc, pe durata a trei zile, într-o centrală electrică dezafectată, un festival de muzică electronică dedicat lui Xenakis, la care au participat în fiecare seară circa 2000 de persoane. Aici au avut prezențe remarcabile ansamblul Hyperion, condus de Iancu Dumitrescu, și renumita violonistă Diana Moș. A fost o colaborare excelentă între trei institute culturale europene, de aici din Berlin, și s-ar cuveni să amintim și faptul că ICR Berlin a redevenit un institut foarte activ în cadrul EUNIC, colaborând în multe proiecte comune.

În încheiere, vă propun să încercăm să facem o punte de la directorul ICR Berlin la pianistul concertist Cristian Niculescu. Mai apăreți pe scenă, maestre?

Sigur că în ultima perioadă am concertat foarte puțin și probabil că și în următoarea perioadă va fi la fel. În primul rând pentru că mi-am luat în serios această provocare și această răspundere, mai ales pentru că îmi este foarte important ca această instituție să reprezinte la cel mai înalt nivel și în toate domeniile artistice cultura românească în Germania. Dar sigur că, după cum v-am spus la început, nu îmi doresc să renunț la profesia mea și la practica de a concerta. Sunt foarte fericit că am putut organiza concertul de Ziua Națională din acest an, la Filarmonica din Berlin, precum și la Casa Beethoven din Bonn, două concerte camerale în care i-am avut ca invitați pe muzicienii renumitului Cvartet Ad Libitum de la Iași. Și, după cum știți, în acest concert am participat și eu, ca pianist. A fost primul eveniment în care am unit ambele laturi ale activității mele - cea de organizator cu cea de pianist.

Deci e posibil, a fost un concert foarte reușit. Vă mulțumesc și vă urez mult succes!

Eu vă mulțumesc! Sărbători fericite!